Două lumi, o singură realitate

Paharul se umple,minciuna curge în unde...

Junior

Nu mi-am revenit din șoc nici după ce minutele au trecut și Mark a fost scos afară și dus cu targa către ambulanța ce aștepta afară deja pregătită. Vuietul sirenelor continuă să îmi joace feste și după ce ambulanța se depărtase lăsand în urma ei doar confuzie, frică și o panică nebună ce se citea în ochii tuturor celor din jur.

Poate încă visam dar eram probabil încă singurul care nu a acceptat adevărul, tot ce am văzut cu proprii mei ochi pare ireal, o scenă oribilă dintr-un film de groază.

Nu am reușit decat să-l privesc neputincios pe Mark cum suferă în agonie la cațiva pași de mine, în timp ce băieții se luptau să-l scoată afară unde era așteptat d paramedicii care între timp aduseseră targa.

Tot ce văd acum și în fața ochilor e sangele ce i-a țașnit din gură, ochii roșii, injectați brusc și figura îngrozită ce se afla în plină agonie. Am văzut moartea în ochii lui și am putut să jur că mi-a vorbit și că eu voi fi următorul.

Am zambit scurt și mi-am spus că asta e o glumă, dar nu m-am mișcat nici în momentul în care cei trei băieți au ieșit afară, doi ca să-i anunțe pe manageri și evident pe Yuygeom care a sunat la 119 și a țipat din toți rărunchii la telefon repetand în fiecare minut doar aceeași propoziție ca și Jackson:"Un băiat a fost otrăvit. Grăbiți-vă!Un băiat a fost otrăvit, vă implor, veniți mai repede."

Ca în final să realizez cu stupoare că imaginile imposibile ce se derulau în fața ochilor mei sunt reale. Realitatea nu m-a izbit mai abrupt ca în acea clipă, dar mi-am auzit propriile bătăi nebunești ale inimii și am răsuflat zgomotos.

M-am așezat pe un scaun și mi-am îngropat chipul în maini.

Ce e asta?Nu pricep..nu mai înțeleg nimic.Cum e posibil?Mark?De ce el?De ce Mark?

-Junior!am auzit urletul înnebunit de furie a lui Youngjae, dar nu am îndrăznit să-mi ridic privirea.

Am realizat cu întarziere că plangeam, dar nu din cauza lui, ci din pricina propriilor mele greșeli.Pașii lui s-au auzit tot mai aproape.Am fost prins de jacheta albastră și forțat să mă ridic. Cand am reușit să-l fixez cu privirea și să înfrunt privirea lui tumultuoasă și înțesată de manie, durere și amăgire am simțit cum lumea  din jur se pierde și cum răman singur doar cu el.

Doar cu acel Youngjae pe care-l detestasem poate mai mult decat pe Jb. A fost o perioadă în care țineam nespus de mult la el, dar acel timp a trecut, e mort demult. Tot ce a mai rămas în urmă e doar această ură cumplită împotriva lor.

Mi-am pierdut orice fărmamă de curaj cand i-am văzut acea ură îndreptată asupra mea.

Pumnul său mă lovi drept în față.M-am clătinat și mi-am pierdut centrul de greutate. Am căzut pe spate, dar Youngjae nu renunță și se aruncă deasupra mea.

-Ce ai făcut? Nemernicule!Te omor!De ce pe el?De ce Mark?Ce e cu tine?Ce ai cu noi? urlă el ca un animal în cușcă, bătut și schingiuit, iar răgetul său îi făcu pe ceilalți să tresară.

Yugyeom apăru în spatele nostru și îl luă pe Youngjae de pe mine, iar Jackson mă ajută dă mă ridic, în timp ce BB se ocupa de îngrijirea unui Kookie leșinat. Era alb ca varul, dar nu își pierduse firea, doar eu am făcut-o, doar eu sunt cel vinovat,ar fi trebuit să...ce ar fi trebuit să fac?

-Youngjae destul!Încetează!Termină cu acest circ!urlă la el Yugyeom copleșit de emoții.Te rog, deja s-au întamplat prea multe, nu mai agrava lucrurile.