Sad Serenade-Harry Styles F.F

Capitolul 24

Melodia sugerata pentru acest capitol este:

Little Mix-Towers

Pe tot parcursul drumului Demi m-a intrebat de o gramada de ori ce s-a intamplat, dar eu refuz in continuare sa-i povestesc.Asta ar intrista-o si pe ea, si eu nu-mi doresc acest lucru.Este fericita, si pot sa vad cum Niall o face sa zambeasca toata ziua.

Cum ajungem in oras, ei ma ajuta cu bagajul, apoi ma intreaba inca o data daca sunt bine si daca mai am nevoie de ceva.Ne luam la revedere, si le urez vacanta placuta in continuare.

Intru in casa, si o pot observa pe mama imediat, stand tolanita pe canapea, uitandu-se la TV, probabil asteptandu-ma.Se ridica in picioare cand ma zareste, si se grabeste sa ma imbratiseze.Mi-a lipsit atat de mult!

Nu stiu cum, dar observa tristetea din ochii mei, si ma intreaba ce s-a intamplat.Stiu ca pe ea nu am cum s-o mint, asa ca ma grabesc sa ma asez pe fotoliu, si sa incep cu inceputul.Imi asculta intreaga poveste atenta, cateodata revoltata cand mai observa cate o mica lacrima in ochii mei, dar mi le stapaneam.

-Deci, nu o sa te mai vezi cu el?intreaba ea dupa ce ii spun totul.

Dau din cap in semn ca nu, si incerc sa fiu puternica in continuare.

-Nu ziceai tu ca nu-i suporti pe cei din One Direction?

-Ba da, dar m-am inselat.Toti sunt draguti, si buni...inafara de el, adaug eu dupa cateva secunde de liniste.

Se apropie de mine si ma imbratiseaza calduros.Chiar aveam nevoie de ea in momentul acesta.Ma simt mai singura ca niciodata, si inima mea este mai ranita ca oricand.

Dupa multe discutii, in care lamurim totul si in care bem o ciocolata calda ca pe vremuri, urc la mine in camera si imi despachetez totul.Cand in sfarsit termin si ma pun in pat, telefonul incepe sa sune in nestire, undeva pe birou.

Oftez, ma ridic lenesa din pat, si ma grabesc sa raspund, nemaivazand cine ma suna.

-Alo?spun eu imediat cum apas pe "raspunde".

-Jade?E-esti bine?rasuna glasul ce ma facea de fiecare sa sufar cu vorbele reci pe care mi le spunea, glasul lui Harry.

Trag o sperietura, si deschid repede ochii, parca trezindu-ma de-abinelea.

-Uh, da, da.Am ajuns acasa, il lamuresc eu.

-Nu, nu ma refeream la asta, raspunde acesta pe un ton serios.Ma refeream la cum te simti.

Ezit sa raspund, si ma uit in sus in timp ce nodul din gatul meu se facea din ce in ce mai mare, facandu-ma aproape sa nu mai pot vorbi.

-Nu, recunosc eu si spun asta aproape in soapta.

Il aud oftand, apoi tacem amandoi.Tacerea asta durea mai mult ca orice in acest moment, si as da orice sa dispar acum, si sa nu mai aud de el pentru o perioada, dar stiu ca asta este imposibil, si stiu ca el nu simte acelasi lucru.

-Jade, rupe el tacerea.Imi p-pare rau, adauga el raspicat, apoi rasufla usurat parca de-o povara.

Imi apare un zambet amar pe fata, apoi ma grabesc sa raspund, cat inca mai am curajul s-o fac:

-Da?Iti pare rau si ca ma faci sa ma simt precum un nimeni?Si ca plang fara motiv, doar gandindu-ma la tine?Doar gandindu-ma la ce mi-ai facut, cate mi-ai provocat, si probabil cate o sa-mi mai provoci?Ei bine, si mie imi pare rau.Imi pare rau ca din cauza mea nu poti fi cu Taylor, si imi pare rau ca din cauza mea un alt scandal a aparut in presa, zic eu cu glasul tremurand de emotie.Dar nu poti da timpul inapoi, pentru ca daca asta ar fi posibil, as merge inapoi in parc, si nu as mai veni catre tine.

Aud un suspin scapand din gura lui, probabil cuvintele mele ranindu-l, dar in acest moment acel suspin imi creaza placere.Vreau sa sufere, la fel cum o fac si eu.

-Jade, il aud iarasi rupand tacerea.

-Pa, Harry, il intrerup eu, apoi ma grabesc sa inchid conversatia.

Imi arunc telefonul in buzunar, si un oftat imi scapa printre buze.Imi apuc hanoracul aruncat pe jos, cobor scarile in graba, ma incalt repede in ceva si ies afara.Aveam nevoie de o plimbare lunga, doar eu si gandurile mele.In acest moment as da orice sa dispar timp de cateva zile si sa uit tot ce s-a intamplat, insa stiu ca asta este imposibil.

Mergand cu capul aplecat, nu am realizat ca urma sa ma ciocnesc de un baiat.Pic pe jos din cauza impactului, si instinctiv imi duc mana la cap pentru ca ma durea ingrozitor.

Cand imi ridic privirea observ niste ochi ciocolatii superbi ce ma priveau.Parca-i mai vazusem inainte, dar in acest moment nu ma pot gandi decat la ce bine arata acest tip.

Imi intinde mana pentru a ma pune inapoi in picioare.

-Imi pare sincer rau, zice acesta.

Zambesc in semn ca nu este mare scofala, apoi el adauga:

-Sper ca nu o sa mai sari la gatul meu si sa ma saruti neasteptat, spune zambind.

Stiam eu ca l-am mai vazut o data, insa atunci aveam ochii plini de lacrimi din cauza lui...nu mai vreau sa-i pronunt numele, si nu l-am observat bine.Chicotesc, apoi parca privirile noastre nu se mai puteau "dezlipi" una de cealalta.

Ta-dammm!Deci, prea siropos?Ei bine, trec printr-o etapa mai grea, si poata asta reflecta in poveste, dar daca nu va place va rog sa nu aruncati cu pietre-n mine :o3...Si, ce credeti ca se va intampla :>?