Sad Serenade-Harry Styles F.F

Capitolul 23

Pe usa intra plin de fulgi, aproape alb, ud si parca grabit, Harry.Privirile noastre se intalnesc, dar eu continui sa-mi tarasc geamantanul dupa mine.Se pune in fata usii, nelasandu-ma sa trec.Imi dau ochii peste cap, iar el imi smulge bagajul din mana.

Il pune pe jos, apoi spune:

-Tu nu pleci nicaieri.

-Uhm, de cand imi dai tu mie ordine?intreb eu plina de sarcasm.

-De acum, si tocmai am zis ca nu pleci.

-Priveste-ma, adaug eu, si imi iau iarasi geamantanul de pe jos.

Il dau la o parte cu forta, si trag de bagaj prin zapada.Il vad cum sta acolo si se uita la mine, neajutandu-ma.

-Ai uitat doar un mic detaliu, il aud zicand.Nu ai cu cine sa pleci, spune el zambind.

-Oh, ma duce Louis, nu-i asa?zic eu si ma uit la Lou'.

-Uhm, spune el uitandu-se la noi doi, nu cred ca vreau sa ma bag in cearta voastra.

-Ba da, Louis, o sa ma duci acasa!spun eu printre dinti.

-Ok, sefa!zice el si isi face usor loc pe langa Harry.

-Louis, nu o duci nicaieri, se aude ripostand Harold.

-Crezi ca te va asculta?intreb eu.

-Da, nu-i asa Lou'?

Louis statea intre noi, uitandu-se cand la unul, cand la altul, confuz si putin speriat.Se vedea pe fata sa ca nu stie ce sa mai faca pentru a ne multumi pe amandoi.

-Louis, haide odata, nu te mai prosti si du-ma acasa!rup eu tacerea.

Cand vede ca Louis se apropie de mine, ascultandu-ma, Harold se grabeste sa alerge spre el, si cu o miscare precisa si subtila ii fura cheile de la masina.

Revoltat, Louis riposteaza, dar cheile deja sunt in aer, aruncate, si aterizeaza, din pacate, fix pe acoperis.

-Vezi ce-ai facut?intreaba Harry.Acum nu o s-o mai poti duce acasa pe saraca fata, adauga el ironic.

Ma uit la el scarbita, apoi imi tarasc iarasi geamantanele, indreptandu-ma spre...ei bine, nu stiu incotro, dar stiu ca trebuie sa plec de aici cat mai repede.Cu cat stau mai mult in preajma lui, cu atat mai mult rau imi fac singura.

Ma uit in stanga si in dreapta, asteptand o masina, apoi imi amintesc ca si Niall avea una.Ok, acum trebuie doar sa-l gasesc.Ultima data l-am vazut pe bancuta de langa mine, dar a disparut.

Ma uit prin jur, cautandu-i pe cei doi, si ma intorc instinctiv cand simt ca cineva ma priveste.Era iarasi Harold, ce statea cu mainile bagate in buzunar, privindu-ma cu aceeasi privire de gheata, prin care nu puteai intelege absolut nimic.Nu pot sa-l citesc, indiferent de cat de mult as incerca.Pot sa ghicesc la ce se gandesc unii oameni doar uitandu-ma la fata lor, dar pe el...pe el pur si simplu nu-l inteleg, si poate asta ma deranjeaza mai tare decat tot ce-mi face.

-Ce mai vrei?intreb eu dupa un timp.

-Chiar nu stiu ce vreau...nu stiu de ce am venit aici dupa tine, nu m-am gandit la asta, doar am facut-o.Te rog, nu pleca.

-Si ma rog, de ce n-as pleca?Vrei sa mai stau sa-ti bati joc de mine?Sa ma umilesti, sa ma faci sa sufar apoi tot eu sa las de la mine si sa ne impacam?Stii ceva, zic eu zambind amar, chiar nu stiu de ce simt ce simt pentru tine!Nici macar nu suntem impreuna, dar nici indiferenti!Nu inteleg ce vrei de la mine?!De ce ma ranesti atat de mult, pentru ca eu nu ti-am facut nimic!Am intrat din greseala in viata ta, dar am sa ies intentionat!ma descarc eu.

Nu mai spune nimic, dar isi muta privirea spre asfaltul acoperit cu zapada.Ma uit in jur, si ii observ pe Demi si Niall.Le fac imediat semn sa vina spre mine, si asa fac.

Imi apuc geamantanele de pe jos, si mai trag o privire catre Harold.

-Ce s-a intamplat?intreaba Niall.

-Tocmai ce plecam, spun eu.

-De ce?Harry, ce ai facut?intreaba acesta.

-Nu mai conteaza, intervin eu, doar du-ma acasa, te rog!

-Ok, ok!

Se grabeste spre masina, pun bagajul in portbagaj, si intru repede in ea pentru ca nu mai voiam sa-l vad pe Harry.Demi intra grabita si ingrijorata.

-De ce esti suparata?intreaba ea.

-Nu sunt suparata, sunt doar dezamagita...

Eh, gata si cu acest capitol, in urmatorul va fi o surpriza :3.Va place chestia ca Jade s-a "trezit" la realitate si ca este mai dura:>?