The Connection

 Totul este distrus pentru mine , acum ca mama a plecat langa cineva mai protector si mai bun ca noi toti , nu ma simt la fel de convinsa ca pot trai ... Mi-e atat de dor de ea , de zambetul ei , de ochii ei albastrii ca cerul senin , de parul sau negru ca abanosul , de pielea sa fina ca spuma laptelui , de parfumul ei ... Dar macar , acum , stiu ca este intr-un loc mai sigur decat sunt eu , si ca ma protejeaza , ne protejeaza pe toti  , de acolo de sus . 

-Cleo , haide , trebuie sa plecam ! 

Asta este tata , ii este cam greu sa se descurce cu doua fete , una de 17 si una de 14 ani ...

- Esti gata , iubito ? 

-Da tata , sa mergem . 

Am inchis usa camerei mele goale , apoi am iesit ultima din casa . Tata inchise usa de la intrare , ramanand putin , de parca lasa-se o multime de amintiri in urma , era adevarat , lasa-se , dar acum era vremea pentru un nou inceput ! 

Asta sunt eu , Cleo . O fata de 17 ani , care si-a pierdut mama in urma cu un an , din cauza unui accident aviatic spre Romania . Acum , sunt doar o fata care trebuie si este nevoita sa lupte cu propria-si fiinta , pentru a putea ramane dreapta si in picioare in ciuda durerii , sunt sigura ca asta ar fi vrut si mama . 

-Hei , Cleo ! Da muzica aia mai incet , incer sa citesc aici ! 

Ea este , Anna , sora mea mai mica . Chiar daca este mai mica , mi-se pare ca s-a acomodat mai usor cu plecarea mamei , sau cel putin asta vrea sa arate . E greu pentru noi toti , deoarece eu mi-am lasat prietenii , la fel si sora mea , iar tata , ... tata si-a lasat totul acolo , tot ceea ce a trait alaturi de mama . 

Dupa un lung drum , de sase ore , ajungem intr-un orasel de langa Londra , numit , Bristol .

-Haideti , fetelor , am ajuns ! Faceti cunostinta cu noua voastra casa , si noul vostru oras , de acum aici vom locui . 

Wow , era o casa atat de mare , cu patru etaje si un parter { cred ca tata a platit ceva pentru ea } . 

-Aaa , Cleo , vrei sa ma ajuti cu bagajele ? 

-Da , desigur tata . 

Am intrat in casa , holul era atat de mare , parca era o casa dintre acelea din filmele cu aristocrati . Avea doua scari una in stanga una in dreapta care duceau amandoua in acelasi loc , etajul intai . 

-Camera ta , va fi la etajul doi . 

-Hmm ...a , okk! 

-Uite , du' astea in bucatarie , bucataria este pe dreapta . 

-Ok .. . Wow , bucataria era imensa , era cat living-ul fostei mele case , si credeti-ma era destul de mare ! 

Dupa ce am terminat de despachetat , si dupa ce mi-am aranjat lucrurile in camera , m-am pus in pat lundu-mi telefonul pentru a vedea cat este ora ...era deja ora 11 seara . Am apelat-o pe Clair ceea mai buna prietena a mea , pentru ai spune cum este . 

-Deci ? 

-Deci , ce ? 

-Cum e ? Cum e casa , orasul .?

-Nu am vazut mare parte din oras , dar casa ...wow , este imensa , este cat casa mea si a ta la un loc .

-Wow , cred ca tatal tau a dat ceva bani pe casa ...

-Da , asta am spus si eu...

Se lasa-se o liniste profunda .

-Mi-e atat de dor de tine , Cleo .

-Si mie de tine , urasc faptul ca am plecat ! 

-Dar , haide sa vedem partea buna a lucrurilor , nu ai plecat in America sau Asia sau Africa , esti tot aici , la sase ore distanta de mine !