The Connection

Capitolul 37 : "Sarutul"

Mi-am pus mai bine ghiozdanul pe umar, apoi am intrar in scoala. M-am indreptat catre prima ora pe care o aveam. Dupa terminiarea clasei, m-am dus la dulap pentru a-mi lasa ghiozdanul, si m-am intalnit cu Ciara, care vorbea la telefon cu cineva, parca se certau. 

- Hei, Ciara. Spun eu, apoi ea se uita la mine apoi inchide telefonul brusc. 

-Hei, ce faci ? Spune ea surprinsa, facandu-se rosie la fata.

-Nimic important, cu cine vorbeai, parea intensa conversatia. Spun eu apoi imi pun ghiozdanul inauntru si imi scot cartile pentru urmatoarea clasa. 

-Ahh, nimic important.. era tata. M-am enervat pe el. Spune ea, apoi imi zambeste. 

-Aha. 

-Okay, eu ma duc...trebuie sa ma intalnesc cu Cole. Nu vin la urmatoarea ora, sa stii. Spune ea, apoi iese grabita.

-Okay...Spun eu, apoi ma uit zarindul pe George. 

Hei, George ! Asteapta ! Spun eu, apoi imi trantesc usa de la dulap si fug pentru a-l ajunge din urma.

-Ce faci? 

-De ce te-ar interesa ce fac eu? Spun el, in timp ce nu vroia sa se uite la mine.

-Pai, odata ce am fost prietenii... 

-Nu cred ca vrei sa-ti petreci timpul cu mine, deci...

-De unde stii? Poate chiar vreau sa-mi petrec timpul cu tine ! Spun eu, apoi uitandu-se usor catre mine. 

Asculta, nu stiu de ce te comporti asa cu mine, nu ti-am facut nimic...nu te-am ranit in trecut sau ceva de genul ! De ce te comporti asa cu mine, nu pot sa te inteleg ! Spun eu, apoi il iau de maneca bluzei. S-a intors apoi ma luat puternic de spate, ajungand sa fim foarte aproape unul de celalalt. 

-Inceteaza, Cleo ! Tipa el, apoi imi da drumul si isi contiua drumul.

-Nu, nu te las ! Tip eu, apoi alerg din nou catre el.

-Ai ore, Cleo ! Spun el catre mine, de parca el nu ar avea.

-Da, stii...de parca tu nu ai ! Spun eu, apoi oprindu-ne din mers.

-Ce vrei sa faci? Vrei sa afli tot trecutul tau, Cleo ! Nu te va ajuta, te va rani ! Spun el, pe un ton rastit dar totusi protector.

-Dar nu pot sa raman in negura asta pe veci, George ! Am nevoie de amintiri, doar de aceea sunt amintirile, nu...momente dragi din trecut... Spun eu, apoi lacrimile mi-se aduna in ochii. Nu mai suport tacerea asta, toata lumea din jurul meu ma minte ! Nici macar "cea mai buna prietena" nu imi spune adevarul, ce sa mai cred George ?! Spune-mi tu, ce sa mai cred...caci eu nu mai stiu..

-Gata, gata. Vino aici. Spune George, apoi ma tragi langa el si ma ia in brate. 

GEORGE POV. 

Era atat de bine sa-i simpt mirosul din nou, aproape il uitasem... Mi-au lipsit toate astea. Eram atat de fericit, dar atat de coplesit de toate situatiile astea. Atunci cand am luat-o in brate am simtit un mare fior in stomac, apoi in tot corpul. Nu puteam sa rezist sa o vad asa, sa o vad atat de necajita, cu lacrimile in ochii toata ziua. Era atat de blajina, atat de neajutorata. In accel moment am simtit ca pot da frau liber inimii, asa ca am luat-o de mana ducandu-ma cu ea in gradina scolii, care era la ultimul etaj.  Ajunsi acolo, am inceput sa-i povestesc unele lucruri lui Cleo, lucruri din trecut care sau intamplat intre noi doi. Era atat de mirata, speriata, nu-i venea sa creada tot ce aude, iar eu...pe mine ma durea cel mai mult. Persoana pe care o iubesc cel mai mult din lumea asta sa nu-si aduca aminte de mine. Singura pesroana caruia nu i-as face nici un rau, niciodata in viata mea. Dar din pacate, toate acestea erau doar niste amintiri, inchise intr-o cutie in mintea ei. Mai intai trebuia gasita cheia pentru a putea a-ti aduce aminte de totul. 

Am luat-o de mana, apoi m-am uitat la el. In accel moment, am simtit ca vreau sa o saruta, ca imi lipseste si o vreau din nou langa mine, atat de tare ! 

CLEO POV.

Nu imi venea sa cred tot ce spune George, eram speriata, eram uimita de tot ce am auzit. Cum sa nu-mi ramana nici macar o amintire despre el, despre persoana pe care o iubeam cel mai mult, la care tineam cel mai mult. Cum ? M-am ridicat de pe scaun, apoi m-am dus catre balustrada. Lacrimile parca nu se mai opreau din a curge pe obrazul batut de vant. Un moment de tacere s-a lasat... 

-Chiar as vrea sa-mi aduc aminte de tine George ! Chiar vreau ! Ma intorc eu apoi ma uit catre el si spun. S-a ridicat de pe scaun, venind langa mine, stergandu-mi lacrimile cu degetul sau. Mi-a tras capul langa fruntea sa, apoi mi-a spus ca totul va fi ok. S-a apropiat, apoi momentul a fost unul care mi-a dat frisoane in tot corpul. Era ciudat, deoarece nu m-am simtit ciudat deloc, totul imi era atat de cunoscut. Buzele sale, sarutul...totul. In timp ce il sarutam am auzit un zgomot apoi mi-am despins buzele, vazandu-l pe Harry, care statea acolo, era uimit. 

_______________________________________________________________

-Asa deci, asta faceti voi...Cleo? Spune el, apoi venind mai aproape de George. 

-Ti-am spus sa o lasi in pace, ma ! Spun George, apoi ducandu-se langa el, cat pe aci sa inceapa o bataie. 

-Incetati amandoi ! 

-Ti-am spus sa nu te bagi, sa o lasi in pace ! Nu ai nici un drept, intelegi ! Spune George pe un ton mai rastit. 

-Cine spune asta, George ! Ce-ai spune daca ar afla chiar totul, si prin chiar totul ma refer la tot, tot ! Spune Harry, apoi il impinge pe Geroge. 

-Ce faci, ma ! Spune George, venind spre el. 

Ma uitam la ei cum se cearta, fara sa se mai opreasca. Mi-am pus mainile le urechi, deoarece nu mai rezistam. Inima imi batea din ce in ce mai tare apoi am tras aer in piept si am urlat. 

-TERMINATI ! Tip eu cat de puternic pot. Dupa ce am tipat, au terminat amandoi, apoi sau uitat la mine, care ma uitam intr-un colt, pierduta in gol. 

-Cleo, ce-ai ?! Spune George, apoi venind langa mine. 

-Mi-am amintit....

-Cum, ce ti-ai amintit. ?! Spune George mirat, in timp ce Harry statea si se uita de sus la noi. 

-Cleo, ce ti-ai amintit ?! Spune George, apoi m-am uitat catre el.