The Connection

Capitolul 41 : "Vechiul strain"

Degetul lui tata, care era pe tragaci era aproape de a apasa. Intr-un moment de nesiguranta si frica, m-am dus catre tata si i-am luat pistolul din mana, inclinandu-l catre cer. O impuscatura se auzise. 

-Cleo !!!!!!!!!!!  Tipa George. 

-Termina tata ! Gata ! Spun eu, inclinand pistolul catre el. Tata venise catre mine, apoi ma apucase de mana, strangandu-ma. Am aruncat pistolul catre George, pentru a nu putea sa-l ia din nou in mana. M-a trantit la pamant, apoi s-a dus catre George, care avea pistoul in mana. 

-De ce nu vreti sa terminati cu asta, ce va apucat?! 

-Stiu cine esti George, am aflat tot despre tine, intelegi ?! Spune el, apoi eu urmarind uimita totul. 

-Inceteaza tata, lasa-l in pace ! George orice ai face te rog sa nu tragi, te rog ! Spun eu in timp ce plang, privind privirea lui George plina de furie. Te rog, George... 

-Cleo, vrei sa stii cine e defapt George? Cel pe care il iubesti atat de mult? Spune tata, apoi se uita catre mine, care il priveam cu spaima. 

O liniste asurzitoare sa lasa-se, apoi o impuscatura puternica se auzise. Il vad pe tata, care pica usor pe troarul din fata casei. 

-TATA !!!!!!!!!!!!! Spun eu, apoi alerg spre el, cu lacrimile care imi cad neincetat. George era alb la fata,  cu privirea speriata, si cu mainile pe pistol. 

-Tata, te rog nu ! TATA !!!!!!! Tip eu, stand langa el, si sangele care curge usor. 

-George, fa ceva ! Tata ! Nu, te rog, nu.... ; tip eu, aproape fara voce, in timp ce stateam jos langa tata. Vedeam cum sangele curge pe asfalt. Din departare se auzeau sirenele de la salvare. 

LA SPITAL

-Haide, ia asta ! Spune George in timp ce imi intinde paharul cu cafea, dar eu nu ii raspundeam, nu puteam nici macar sa fiu atent, eram in soc. Stiam ca George nu a apasat pe tragaci, eram sigura de asta, nu ar face niciodata asta. 

-George ! Spune Ciara, impreuna cu restul prietenilor. 

-Cleo, Cleo... uita-te la mine ! Cleo ! Spune Ciara

-E in soc de cand am ajuns, nu ii poti face nimic.. ; Spune George, apoi o lasa pe Ciara cu Cleo, mergand impreuna cu ceilalti sa le explice ce sa intamplat. 

-Cleo, te rog ! Asculta-ma ! Revinoti ! 

-Nu George la impuscat...nu el, nu el, nu George ! Spun eu, apoi ma uit catre Ciara cu privirea speriata si pierduta. 

-Nu, Cleo...nu George ! Nu George la impuscat, stai linistita totul va fii bine. Spune Ciara, apoi se aseaza langa Cleo si o ia in brate. 

DUPA CATEVA ORE...

-Domnule doctor, cum este? Spune George, in timp ce toti se ridica. 

-Cleo, imi pare rau....nu am mai putut face nimic... ; spune domnul doctor, uitandu-se la Cleo cu mila. Cleo auzind aceste vorbe, a inceput sa planga, sa tremure, sa tipe. Ochii erau plini de lacrimi, George o tinea in brate, Cleo dand cu pumnul in pieptul sau. Lacrimile sale cristaline, parca nu se mai opreau din a cade. Erau ca o cascada care nu se mai oprea. 

-Gata, gata ! Totul o sa fie bine, Gata ! Spune George care o tinea in brate pe Cleo, iar apoi toti au venit si au imbratisat-o pe Cleo. 

Venise vremea de a-mi lua ramas bun de la o alta persoana draga mie, m-am imbracat, dar inca nu ma puteam opri din tremurat, chiar daca trecuse o saptamana. Fata imi era palida, nu mai mancasem nimic de o saptamana. Nu aveam pic de energie, ma simteam slaba. M-am uitat in oglinda privindu-ma. Am crezut ca totul se va termina atunci cand l-am omorat pe cel ce a rapito pe Anna si raposatul meu tata...dar se pare ca m-am inselat.  Nu dormisem ultimele doua zile, George a fost alaturi de mine in tot acest timp, nu stiu ce as-i face fara el.