The Connection

Capitolul 47 : "Caii salbatici"

Gluga neagra, manusi negre. Purta o masca, nu-i puteam vedea casa. A indreptat pistolul catre mine, eu avand piatra indreptata catre ea.

-Haide, sa te vad?! Crezi ca mi-e frica de tine?! Nu aici, nu in propria casa, am trecut prin atatea, nu mi-e frica de inca o incercare, crede-ma! Tip eu catre ea, persoana care imi statea in fata. Mana imi tremura la fel ca ei.

-HAIDE ! Tip eu inca o data. O liniste asurzitoare se lasase. Dupa cateva momente, lasand garda jos, persoana in negru atrage pe tragaci. A lovit in oglinda care se afla deasupra capului meu. M-am lasat in jos, punandu-mi mainile deasupra capului, pentru a ma proteja. Am inceput sa alerg dupa ea. Am zarito iesind pe usa. Am dat cu piatra dupa ea, sperand sa o incetinesc. Am nimerito in piciorul drept, pierzandu-si putin din viteza. Se urca intr-o masina SUV neagra. M-am oprit pentru a-mi lua suflu. Mi-am lipit mainile de picioare, dandu-mi parul de pe fata la o parte.

-Cleo, Cleo! Ce s-a intamplat aici?! Spune George, care doar ce venise.

-Se pare ca nu se joaca tipu' asta ! Spun eu printre pauzele de respiratie.

-Haide Cleo, a fugit, nu mai poti face nimic ! Spune George, in timp ce-si da jacheta jos, punand-o pe umerii mei. M-am ridicat de jos, luandu-l pe George de brat, mergand impreuna spre casa.

-George? Spun eu, oprindu-ne in fata usi, uitandu-ma la el, mana fiindu-mi pe obrajii sai reci. Imi zambeste, uitandu-se in ochii mei obositi, care se tineau cu greu din a se inchide.

-Da? Spune usor, atingandu-mi mainile reci, acoperindu-le cu ale sale.

-Daca mi-se va intampla ceva, promite-mi te ro--. Spun eu, cu lacrimile adunate in ochi, George oprindu-ma din a termina fraza.

-Ce tot spui Cleo, nu te mai gandi la asa ceva. Vei fi insiguranta cat timp sunt eu aici, iti promit ! Spune el, in timp ce ma mangaia usor pe obraza.

-Nu, lasa-ma sa termin, te rog. Promite-mi ca vei avea grija de Anna. Promite-mi ca va fi bine, ca va fi fericita ! Te rog, promite-mi... George se uita la mine, cu un zambet pe fata. Se aproprie de buzele mele, soptindu-mi usor "Iti promit". Mainile mele erau pe obraji sai, ale lui fiind pe ai mei, uitandu-ne pentru canteva momente unul in ochii celuilalt, sarutandu-ne.

-Cleo ! O vad pe Anna, care-mi striga numele, venind ca un vartej spre mine, imbratisandu-ma.

-Totul este bine, nu-ti fa griji. Nu vei pati nimic, iti promit ! Spun eu, in timp ce fruntea imi e lipita de a ei, uitandu-ma in ochii ei plini de spaima, ingrijorare.

-Cleo, nu de asta mi-e frica mie ! Mi-e frica sa nu te pierd, esti singura persoana care mi-a mai ramas, si crede-ma ; Se opreste din a vorbi, luand o gura mare de aer, clipind lung, o singura data, lasand lacrimile sa-i curga. -Crede-ma nu stiu cine m-ar mai putea trezii din cosmarul ala. O pirvesc pe Anna, incercand sa stau puternica in fata ei, apoi o iau puternic in brate, lasand lacrimile sa-mi curga. Ma uit la ea, dandu-i suvita roscata de par de pe fata alba, plina de lacrimi.

-Haide, du-te sus. Maine trebuie sa ne trezim devreme. O imping usor de la spate, privindo urcand scarile. George vine catre mine, imbratisandu-ma. Imi asez usor capul pe spatele lui, stand asa pentru cateva clipe.

URMATOAREA ZI

M-am trezit de dimineata. Nu am dormit prea bine, gandul meu fiind la incidentul de aseara. In capul meu era un haos total. Mi-am luat un tricou gri de-a lui George, o camasa in carouri, lasand-o desfacuta. Blugii negri, rupti mi-se asezau acum perfect, pe picioarele slabe. Mi-am prins parul intr-o coada, lasandu-l sa-mi curga usor pe spate. Eram asteptata jos de catre George si Anna. Aflasem cu doar cateva ore inainte ca astazi scoala organizeaza o excursie in Londra, si nu se vor face ore. Mi-am pus rucsacul pe umar, iesind pe usa, George verificand casa, apoi inchizando.