The Connection

Capitolul 9 : "Cazut din cer"

-Oh , doamne ! Cineva ajutor , cineva ! 

Dar deceaba strigam...nimeni nu era , eram doar eu intr-o camera alba . Eu si cu mine . Rana facuta de aceea impuscatura disapruse .  Usor , o usa se deschise , iar apoi din ea a intrat in camera , unica persoana de care imi era extrem de dor . Singura persoana care mi-a spus tot timpul " Te iubesc" , sincer . Era mama . Aceea femeie care mi-a dat viata si a avut grija de mine . Dar ... eram moarta ? Sau chiar era adevarat ce se intampla ? 

-Mama ... ; spun eu speriata 

-Buna draga mea ... ; spune mama in timp ce vine spre mine.

Am inceput sa fug catre ea . Am stranso puternic inbrate . Mi-a fost atat de dor de ea . Mi-a lipsit aceea imbratisare calda  si moale a mamei . Totul era atat de real . Am simtit cum o lacrima imi curge usor pe obrazul rece . 

-Sunt aici , sunt aici cu tine , acum ! ; imi spune mama apoi stergandu-mi lacrima cu degetul sau . 

-Mama , mi-ai lipsit atat de mult . Mi-a fost atat de dor de tine ! Tuturor ne-a fost dor , Annei , tatei . 

-Nu vrei sa sti , cat de dor mi-a fost mie de voi ; spune cu lacrimi in ochi . 

-Atunci cand am nevoie de tine , nu erai . Sau intamplat atat de multe . 

-Am vazut . Chiar daca nu eram acolo cu voi , am vazut totul , de aici , de sus . 

-Stiam ca ne vei vedea ; spun in timp ce zambesc . 

Eram foarte fericita ca intr-un sfarsit eram cu mama . Dar ... , dar de ce simt ca imi lipsea ceva ? Simteam ca , nu sunt eu , imi simteam doar jumatate de corp . 

-Mama ? 

-Da draga ? ; spune mama in timp ce ma tine de mana 

-Sunt moarta ? 

-Oh , draga ; spune mama in timp ce ofteaza . 

Esti unde trebuie sa fii . Cu toti am trecut prin aceasta " camera alba " . Acum , sa spune ca esti in faza de "asteptare" , se va sfarsi , dar depinde de tine , cum vrei sa se sfarseasca ... 

Deci mama imi spunea daca vreau sa raman cu ea , sau daca vreau sa ma intorc ? Sau asta se va intampla numai daca ma lasa Dumnezeu ? Nu vroiam sa plec de langa mama . Dar vroiam sa fiu alaturi de prietenii mei , de Anna , de tata ! Nu puteam sa-i lasa acolo , nu puteam sa-i lasa sa ma piarda si pe mine ! 

-Deci ... vrei sa spui , ca trebe sa aleg ? 

-Nu , draga mea . Tu poti sa alegi , dar nu v-a rezolva nimic . Daca tu simti , ca te leaga ceva de corpul tau , vei fi trimisa inapoi pe pamant . 

-Da , ma leaga ceva . Ma leaga Anna , tata , prietenii mei ! 

-Stiu draga , dar din pacate nu asta va fii un motiv pentru care tu vei putea sa te intorci . Nu este acesta adevaratul motiv , este altceva . 

Ma uitam in jur , incet toutl incepea sa se faca negru , culoarea de alb disparea , peretele disparea , usa , incetul cu incetul totul se facea negru . Dintr-o data , covorul alb si pufos a inceput sa se desparta in doua . Pe o parte ramanand eu  , iar pe cealalta mama. Era momentul in care eu trebuia sa vreau sa ma intorc . 

-Gandeste-te , Cleo ! ; spune mama , in timp ce incepea sa dispara .

-Mama ... ; spun eu in timp ce plang 

-Si eu te iubesc , Cleo ! 

Au fost ultimele cuvinte rostite de mama , inaintre de a disparea . Puteam sa vad cum lumina se apropria de mine. Era atat de puternica , atat de frumoasa . Dar stiam ca daca ma duc spre ea , nu ma voi intoarce niciodata inapoi . Asa ca am spus-o : 

-Il iubesc pe George ! 

Dintr-o data , o lumina alba m-a lovit cu putere , apoi ...

-Traieste ! 

In jurul meu , se auzeau o multime de voci . Dar stiam ca m-am intors . Stiam ca sunt inapoi unde imi era locul . Dar mai stiam ceva , ca il iubesc pe George !