The Connection

EPILOG

Dupa cinci ani...

-Mama ! Un strigat de copil se aude din camera alaturata
-Sunt in bucatarie ! Strig eu, in timp ce mainile imi erau pline de aluat din cauza prajiturii pe care o pregateam
-Uite, uite, ce am facut ! Vine spre mine, mana fiindu-i intinsa, avand un desen. Il iau, il privesc.
-Mia, e minunat ! Spun eu, in timp ce Mia ma privea.
-Iti place ?
-Da, draga mea, il ador ! Ce-ai zice sa-l lipim aici, de frigider. In timp ce-i spun idea, duc desenul langa un magnet, apoi il las sa se prinda de el.

Admirandu-l, vine langa mine apoi ma i-a in brate.

-Ce-ai zice sa ma ajuti la prajitura? Ce zici? O asez usor pe un scaun, lasad-o sa ma ajute.

Trecusera cateva ore de cand am bagat prajitura in cuptor. Stateam impreuna cu Mia pe canapeaua din living uitandu-ne la Tom&Jerry. Am sunat-o pe Ciara, aranjand o intalnire cu ea, la o cafenea din oras. Am luat-o pe Mia, apoi am plecat.
Am ajuns mai repede ca Ciara, ne-am asezat la una dintre mesele de afara. Mi-am luat o cafea, apoi o vad pe Ciara, care era insotita.
-Matusa Cleo ! Aud vocea unui copil, apoi il vad alergand catre mine.
-Noah ! Hai la matusa ! Deschid eu bratele larg, apoi ma imbratiseaza puternic.
-Hei ! Spune Ciara, apoi ma pupa pe obraz.
-Hei, ce faci ! Unde-i Cole? Intreb eu, apoi ne asezam.
-Oh, e plecat, cu afacerile, doar stii. Pustoaico, ce faci ?! Spune Ciara catre Mia
-Cum ii spui matusii Ciara, Mia ! Ii spun, in timp ce ma uit catre ea.
-Buna matusa Ciara ! Isi ridica putin privirea, apoi si-o aduce inapoi in ecranul tabletei.
-Unde-i George? Cu taica-su? Ma intreaba Ciara in timp ce vine cu cafeaua in mana.
-Da, la meciul de Fotball, eu nu am putut merge cu el.
-Uita-te la ei, doamne, ce repede au trecut anii.
-Parca ieri eram in liceu, faceam prosti. Prin tot ce am trecut... si tot suntem impreuna, prietene pe veci ! Spune ea, apoi imi i-a mana, strangand-o.
-Da..., zambesc eu.

Am ajuns acasa, luminile erau aprinse. Am intrat pe usa impreuna cu Mia.

-Mami ! Striga George, apoi alearga spre mine !
-Dragul meu ! Il sarut eu, apoi il imbratisez. Spune-mi ce ai facut la meci ? Ai castigat?
-Normal ca a castigat, spune Harry de dupa colt.
-Hei..., ma uit eu la el, apoi il sarut.
-Ce faci, spune el in timp ce ma tine de solduri.
-Bine, m-am intalnit azi cu Ciara. Spun eu, apoi imi las geanta si geaca pe canapea. Ma asez langa Harry, apoi el ma i-a in brate. Am ramas asa vre-o cateva ore, unul in bratele celuilalt.

Dis de dimineata, m-am trezit, facandu-mi o cafea. Am lasat un bilet pentru Harry spunandu-i unde ma aflu.

M-am dat din masina, afara era frig, aburul se vedea atunci cand respiram. Norii erau prezenti pe cer. Am mai facut cativa pasi, apoi am ajuns. Stateam in fata lui, eu aici, el acolo...

-Hei..., spun eu, tacuta. Mi-a fost dor de tine... George. Nu imi vine sa cred ca au trecut cinci ani de atunci..., o nebunie nu? Incerc eu sa chicotesc, dar vocea imi era inghetata. Nu imi venea sa cred ca doar asa pot sa il vad, intr-o poza... dar poate acum, era intr-un loc mai bun, un singur lucru stiam... imi era atat de dor de el..., de rasul lui, privirea lui, ochii lui, sarutarile lui...
-George, vreau sa stii ca imi e atat de dor de tine, imi lipsesti in fiecare secunda. Stiu cu ne veghezi pe toti de acolo de sus, stiu ca nu ti-am multumit pentru momentele frumoase, dar crede-ma... nu ai idee cat de recunoscatoare sunt pentru toate aceste momente ! Vorbesc eu, printre lacrimile reci care mi-se scurg pe obrazul inghetat.

-Te iubesc, George ! Pun mana pe poza sa, inchizand din ochi, amintindu-mi de momentele cu el. Te iubesc..., mi-e dor de tine...

Simt in spatele meu o mana, era Harry cu copii nostri. Harry ma i-a de mijloc, Mia stergandu-mi lacrimile care inca curgeau.

-Nu mai plange mami..., totul o sa fie bine, eroul are grija de noi, asa se intampla in fiecare poveste.

Ma uit la ea, zambindu-i, apoi printre nori o raza de soare se arata. Ma uit catre cer, apoi zambesc. Stiam ca George era acolo, si avea grija de noi toti. El vroia ca el sa fim fericiti, chiar daca nu eram fericita cu el... stia ca este iubit de toti....