The Connection

Capitolul 45 : "Descopera intrusul"

Ma aflu intr-o camera mare, neagra. Doar eu dadeam culoare camerei. Camasa mea alba stralucea parca in tot intunericul acela. De la distanta aud un zgomot, treptat ma apropii, dar era ca si cum as-i umbla intr-o gaura neagra fara terminare. Am mers cativa pasi, apoi brusc ma opresc, auzind o voce feminina care imi striga numele usor, in negura camerii. Numele mi-a fost strigat in continuu, imi pusesem mainile la urechi pentru nu a mai auzit acesta voce subtire.

Dupa cateva minute mi-am luat usor mainile de la urechi, linistea cuprizand camera. M-am ridicat de jos, continuandu-mi drumul, atunci cand usor simt o mana care ma impinge de la spate, cazand in vid, fara a ma putea oprii.

-Cleo ! striga George, trezindu-ma din vis, rece ca gheata, transpiratia curgandu-mi pe frunte. Esti bine? Arati groaznic, esti alba ca varul.

-Sunt bine. spun eu in timp ce ii fac semn cu mana sa ma lase in pace pentru cateva minute, ridicandu-ma din pat, iesind pentru a lua putin aer.

Am coborat, punandu-mi un pahar cu apa, apoi ducandu-ma pe veranda din spate. In minte auzeam vocea aceea. Inchid ochii pentru cateva momente, o durere de cap m-a luat usor, asezandu-ma pe scaunul de langa mine. Mi-am obesrvat mainile care erau rosii pe incheieturi, roseata avand forma de degete. Privirea imi este rapita de persoana pe care o zaresc la casa de langa a mea. Era Kat, vorbea cu vecinul meu, apoi vad ca-i strange mana, dadu-i bani.

M-am ridicat, ducandu-ma sus. Ceasul era doar sase si jumatate dimineata. Am luat pe mine un hanorac negru si niste pantaloni de trening. Am iesit din casa ducandu-ma la casa vecina, acolo unde am vazut-o pe Kat. Nu mai era nimeni afara, m-am uitat prin prejur, am obesrvat niste camere de filmat atasate de scoarta copacului. Am inaintat usor catre usa si am batut.

-Cleo? spune Kat surprinsa, dar cu zambetul pe fata. Ii zambesc inapoi, apoi ma invita inauntru.

Casa era plina de pacheta pe care scria "lucrurile lui Kat", cea ce insemna ca s-a mutat. Casa era mare, destul de incapatoare pentru o fata simpla din Londra. Am mers impreuna cu ea in bucatarie, servindu-ma cu cafea.

-Acum stai aici? spun eu curioasa.

-Da. Imi cautam un loc de locuit, si vroiam ceva mai mare. Spune ea, gandul ducandu-ma la ceva pervers, apoi zambindu-i inapoi in timp ce savuram cafeau, care era putin cam amara.

-Pai..., cred ca o sa fim vecine..., vecino ! Spun eu, in timp ce zambesc fals. Se aude un batut in usa, Kat ridicandu-se sa deschida. La usa este George, eu venind in urma Katiei.

-Kat? Buna. Spune uimit, in timp ce ies eu din casa, ducandu-ma langa George. Kat era toata un zambet la vederea lui George, stiam eu ca simtul nu ma inseala, era doar o ratusca care vrea suzeta.

-Buna George. Da, probabil, adica sigur nu ai aflat. Sunt noul nostru vecin ! Spune bucuroasa, cu zambetul pana la extensiile ei ieftine. George zambeste, iar eu ma uit la ea, judecand o in minte.

Am mers impreuna acasa, inghetata de frig. George a facut o ciocolata calda, aducandu-mi o, in timp ce stateam pe canapeaua de jos, uitandu-ma la stiri. S-a pus langa mine, punand mana peste umarul meu, tragandu-ma langa el. In timp ce vorbeam despre Kat si mutarea ei, la stiri aparuse stirea cum ca un terorist a intrat in hotelul "VANS", explodand trei etaje cu ajutorul unei bombe. Am inceput sa ma panichez, deoarece numele hotelului era cel la care era cazata si Anna. Mi-am scos repede telefonul, rugandu-ma sa ii aud vocea la celalalt fir al telefonului.

-Da? Spune Anna. Cand i-am auzit vocea m-am linistit, incepand sa respir usurata.

-Doamne, Anna, bine ca esti teafara.

-Cleo? spune ea speriata, intrand din nou in trepitatii. Inchide telefonul, apoi ma intorc si o vad stand la doar cativa metri de mine. M-am dus la ea imbratisand-o atat de puternic, de parca nu o mai vazusem de o eternitate.

-Hei pustoaico ! Spune George, apoi o imbratiseaza. George i-a dus bagajele in camera, in timp ce stateam de vorba cu ea, si vedeam ca are ceva, era ingrijorata.

-Ce s-a intamplat, esti schimbata, esti speriata...Anna, vorbeste cu mine, te rog ! Ii spun eu, in timp ce ma uit in ochii ei apoi ii dau suvita de par castanie peste ureche.

-Cleo, cred ca omul acela, care a explodat hotelul a venit dupa mine... Spune ea, uitandu-se cu frica la mine, vazand cum devin serioasa.

Sosise timpul pentru a merge la scoala. Cineva trebuia sa ramana cu Anna, nu o puteam lasa singura dupa ce am auzit ca s-a intamplat la New York. Anna l-a chemat pe prietenul ei, Austin. Era cu doi ani mai mare decat ea, cunoscandu-l, si avand incredere in el. Am plecat catre scoala, dar eram ingrijorata, mintea findu-mi doar la Anna si la acel terorist care avut sa-i faca rau.

M-am dat jos din masina impreuna cu George, tinadu-l de mana. Am vazut-o pe Kat impreuna cu Harry. Ne-am oprit la ei, in drumul nostru catre ora. Stateau impreuna pe una dintre bancile de afara.

-Neata' cuplu fericit de dimineata ! Spun eu zambitoare.

-Ne-am mai intalnit o data, nu, Cleo? Rade ea, apoi il i-a de mana pe Harry, vazand ca eu si George ne tinem de mana.

-Da, da...Harry stie unde stai acum? Ne este vecina, stiai? Zambesc la Harry, dandu-si seama ca este zambetul meu fals.

-Defapt, eu i-am spus sa se mute acolo. Harry zambeste, apoi se scarpina sarcastic in cap, fara a ma privii in ochi. In mintea mea era un razboi total acum, am ras cu gura cascata la cele auzite. Am vorbit pentru cateva minute, apoi am intrat toti patru la ore.

Dupa primele trei ore, am plecat pentru a o vizita pe Ciara, George ne stind ca vreau sa fac asta. Am asteptat cateva minute, aproape o ora, apoi am intrat. Am asteptato pe Ciara. Cand a venit am ramas uimita. Arata atat de rau, era batuta, vanata la ochiul stang, cu buza sparta. Am simtit dintr-o data un gol in stomac, ca atunci cand mama a murit, sau cand tata a murit. Cand am vazut-o in starea aia, lacrimile au inceput sa se adune, incercand sa le opresc din a cade.

-Ciara, ce faci? Spun eu fara voce, fiind inca socata, dar apoi imi revin, incercand sa fiu serioasa.

-Imi savarsesc pedeapsa, nu vezi? Rade ea, apoi se uita la mine cu lacrimile in ochi. Am incercat sa o iau de mana, dar politistul mi-a batut in geam, ca avertisment. Am privito cu mila, putand sa observe lacrimile din ochii mei.

-Nu mai plange, iti strici machiajul. Rade ea, apoi imi zambeste.

-Nu ai facut tu asta, nu-i asa? Nu tu l-ai impuscat pe tata. Spun eu, stergandu-i lacrima care ii curgea pe obraz .

-Cleo, trebuie sa platesc pentru ce am facut.

-Dar nu tu ai facut-o, sunt sigura, te cunosc. Spun eu, cat de sigura cu putinta. Ma priveste cu atat de mult drag, sentimentele mele fiind la pamant. Ma uit la ea, apoi vad ca se ridica, politistul ducand-o inapoi in celula.

-Ciara !? Strig eu, inainte de a pleca. Se opreste, apoi se uita catre mine. Te iert ! Zambesc, apoi imi zambeste inapoi, clipind din ochi, lasand lacrima sa-i curga, plecand fericita.