The Connection

Capitolul 32 : "Ultima carte - Partea a III-a"

Cleo, Cleo ! I-am gasit ! Spune Harry catre mine.

-Unde sunt? spun eu, ducandu-ma catre monitor.

-E ciudat...sunt...aici ! Spune Harry mirat, apoi sta cateva clipe si ne pune pe toti jos.

-Sunt aici ! Spun el, mergand tarasi catre butonul de alarma. 

-Cum adica ?! Acum, aici ! George e sus ! Spun eu speriata, apoi scotandu-mi arma de la spate.

                   De sus sau auzit impuscaturi, apoi strigate. Toti erau agitati, toata lumea fugea de colo colo , era o agitatie toatala. Cativa agenti erau inca in cladire dar majoritatea au iesit, inaintre sa fie impuscati. 

-George ! Tip eu, apoi ma ridic si incep sa trag. 

Voi nenorocitilor ! 

                 Se tragea din toate directile, erau atat de multi, ne depaseau numeric. In timp ce incercam sa impusc pe cati mai mult, am vrut sa merg catre subsol, caci acolo erau.  

-Cleo, ai grija ! Spune Harry apoi apasa pe tragaci. 

-Mersi ! Ma duc catre subsol, tu dute sus sa vezi de George ! Ai grija ! spun apoi ma uit la el, si plec.

-Si tu ... 

                Pe jos era numai sange, stiam ca nu i-am omorat pe toti. Mai erau cativa in viata, si trebuia sa am grija. Dar stiam ca trebuie sa ajung sa-i salvez si pe Anna si pe tata cat mai repede. Am cobarat catre subsol, lumina nu mergea. Mi-am aprins telefonul pentru a putea vedea ceva. Cat m-am uitat in sus, unul dintre ei m-a atacat. 

-Ah , date, nenorocitule ! Spun eu, apoi il impusc in fata. Tot sangele lui a sarit pe mine. O doamne, de ce trebuia sa fiu agent, nu puteam sa fiu si eu, nu stiu... directoarea de la Starbucks? Nu.. eu trebuia sa fiu sefa celui mai important sediu de agenti. 

                   In timp ce vorbeam de una singura, telefonul imi suna. 

-L-ai gasit?! Spun eu, apoi astept un raspuns cat mai posibil afirmativ.

-Da.. Spune Harry.

                     Am rasuflat usorata. 

-Dar e ranit in picior, dar este okay, este constient. Tu i-ai gasit? 

-Inca nu... dar sunt plina de sange. 

-Te-au ranit ?! Spune Harry speriat.

-Nu, eu l-am ranit, sau mai bine spus l-am impuscat in fata. Yeaach...

-Cleo, asculta-ma ! Nu mai avem mult timp la dispozitie, cladirea va exploda in cel putin douazeci de minute ! 

-Oh doamne. Spun eu apoi incep sa alerg, si sa verific fiecare camera. Okay, bun... scoatel pe George afara, si luati toate actele, fisiere tot ceea ce este important, inteles?! 

-Da...pentru un moment am crezut ca esti ea.. Spune Harry

-Care ea? 

-Mama ta, Cleo. Asa era si ea, motivata in situatile critice. Spune Harry. 

-Pai, nu degeaba sunt fica ei, nu? Spun eu, apoi inchid telefonul. 

                       Am ajuns in capat, era capatul subsolului si mai era doar o singura usa, doar acolo puteau fi. Am deschis-o apoi,  un film a inceput. Era el, seful lor. 

-Buna, Cleo. Deci tu esti pustoaica de care trebuie sa-mi fie mie frica? spune el, apoi incepe sa rada. 

-Da, si crede-ma asa cum am avut curajul sa pun pistoul in fata unuia dintre oamenii tai si sa apas pe tragaci, asa o sa am curaj sa iti fac si tie, numai ca nu te omor asa usor. Vreau sa iti aud tipatul care cere ajutor, jigodie !