The Connection

Capitolul 45 : "Fugi Cleo, fugi"

Dupa intalnirea emotionanta cu Ciara, am plecat grabita catre scoala, cu speranta ca Ciara va fi bine, si nu va mai patii nimic, si macar acum sa fie cu constinta impacata ca am iertat-o pentru tot ceea ce a facut in trecut. Am iesit din cladirea politiei, coborand scarile, apoi cand imi ridic usor capul dau nas in nas cu George. Ma uit la el nedumerita, intrebandu-l ce cauta aici. Se uita la mine, avand fata cu care te judeca, incepand sa se uite cu seriozitate la mine.

-Intrebarea, Cleo...e ce faci tu aici ! Spune, uitandu-se in continuare la mine serios, si suparat. M-am indreptat cu el, catre scoala incercand sa-i explic de ce am venit. La inceput nu a fost prea intelegator, continuand in continuu sa-mi spuna "nu trebuia sa faci asta Cleo". Pe bune? E prietena mea cea mai buna, stie mai multe lucruri intime de ale mele decat el. Pe parcursul drumului a inteles de ce am facut asta, crezand in contiunare in faptul ca Ciara nu e vinovata ! 

-Poate Cleo, nu vei stii niciodata cine a facut-o ! Nici macar noi nu stim, cei care au fost acolo, la doar cativa centimetri de tatal tau, si de acel pistol nenorocit. Ma priveste in ochi, apoi ma i-a de mana si ma saruta, spunandu-mi ca ne vedem mai tarziu. 

M-am dus la ore, avand in minte sa o urmaresc pe Kat. Fata chiar stia sa se miste destul de repede, stiam ca nu ma inseala faptul ca are experienta. Nu voi avea o parere buna despre ea, adica zilnic raman uimita, gandindu-ma cum Harry nu isi da seama ca Kat, e diabolica ! In timp ce ma indreptam catre toaleta, am dat nas in nas cu Kat. 

-Buna, Cleo ! Spune ea, de parca am fi prietene de-o viata. Ii zambesc usor, trecand pe langa ea si pe langa poseta ei Chanel contra facuta. Intru in baie, ma uit pentru cateva clipe in oglinda, aranjandu-mi parul. De ceva vreme avea dureri de cap puternice, dar de scurta durata. Am inchis ochii pentru cateva secunde, lasand toate gandurile sa-mi curga, lasandu-mi capul liber. Simtisem ceva in saptele meu, se pare ca instinctul de agent secret nu ma parasise. M-am intors repede, vazand usa cum se deschide usor, iesind in urma celui care a plecat. Vad doar o gluga neagra, manusi negre, neputand sa-mi dau seama daca este un barabat sau o femeie. Iese grabit pe usa din spatele scolii. 

ACASA...

Dupa acel eveniment de la scoala, m-am dus direct acasa. L-am sunat pe George, dar nu imi raspundea, asa ca mi-am petrecut seara cu Anna, uitandu-ne la un film, adormind andoua in camera de filme, cu popcornul in brate. 

Era dimineata, sambata, ceea ce inseamna ca puteam sa dor mai mult. Ma trezisem, eram invelite amandoua cu o patura, Anna fiind adormita cu capul la pieptul meu. M-am ridicat usor, pentru a nu o deranja, iesind usor din camera. Eram atat de somnorasa, cu parul in toate directiile. Urc sus, in camera pentru a-mi gasi o prinzatoare. Am intrat putin pe facebook, pentru a-mi verifica notificarile, cand dintr-o data aud o miscare de jos. I-au pistolul de sub pat, coborand usor, observand o umbra care intra in casa. Eram cat pe aci sa trag, oprindu-ma la timp. 

-Doamne, George ! Ce dracu' faci, mai speriat de groaza ?! Spun eu, fiind toata alba la fata. Las pistoul pe ultima scara, aseazandu-ma pe ea. 

-Buna dimineata si tie ! Spune el ironic, asezandu-se langa mine. 

-Tu cand ai venit? 

-Cine crezi ca v-a invelit? Si ca sa iti raspund la intrebare, acum cateva minute, inainte sa te trezesti. Spune el, uitandu-se la mine zambind, in timp ce gropitele i-se aratau. Pentru cateva minute, m-am pierdut in ochii lui mari, caprui. Revenindu-mi, m-am ridicat, cu scopul de a merge in bucatarie sa pregatesc micul dejun. George ma trage de mana, intorcandu-ma spre el, incepand sa ma sarute. 

-Doamne, aveti patru camere sus, si voi aici v-ati gasit sa va pupati ?! Spune Anna somnoroasa, inchizand usor din ochii. 

-Neata, somnoroaso ! Spun eu, rusinata de acest moment, asteptand un raspuns de la Anna. Aceasta raspunse cu un gest din mana care semana mai mult cu "lasa-ma in pace".  George era si el rusinat, zambind, uitandu-se in jos. 

Am pregatit micul dejun impreuna cu Anna, servindu-l pe George precum un rege. Dupa ce am mancat cu toti, am venit cu ideea sa mergem la Ciara, gandindu-ma ca i-ar face placere sa o vada pe Anna. Cu totii am fost de acord, pornind cu masina lui George catre statia de politie. Am asteptat cateva momente, intrand cu toti. Am avut dreptate, atunci cand Ciara a vazut-o pe Anna, fata i-sa luminat, Anna imbratisand-o. 

-Anna, George, cat ma bucur sa va vad. Spune Ciara, cu lacrimile de bucurie in ochi. 

-Esti bine? Spun eu, zambindu-i.

-Am avut si zile mai bune. 

Ne-am asezat cu toti, apoi am inceput sa discutam. Ciara mi-se parea atat de slabita, fara speranta, nici macar tatal ei nu o vizita, chiar daca era plecat pe un alt continent, traind o viata plina de lux alaturi de noua lui iubita. Mi-am dat seama ca Ciara avea nevoie de toate aceste lucruri, de prieteni. Vizita nu a fost prea lunga, dar m-am bucurat ca i-am facut o bucurie. Ciara ma intrebase cum e Cole, daca sufera, bineinteles nu am putut sa-i spun adevarul. Cole nu era okay, cu toti stiam asta, in afara de ea, dar aceasta era cea mai buna decizie. Inainte sa ies pe usa acelei mici incaperi, i-am promis Ciarei ceva...

-Promit ca te voi scoate de aici, Ciara ! Ii spun eu, lasand o lacrima sa-mi scape, picand usor pe obrazul meu rece. Ii zambesc, apoi ma retrag impreuna cu George si Anna. 

Se lasase usor seara, iar eu imi faceam tura de alergat ca in fiecare seara. Ajunsesem la finalul celui de-al treilea tur, care era si ultimul. Greierii cantau, afara fiind placut, vantul adiand usor. M-am oprit pentru a-mi lega siretul, auzit ceva din spate. M-am ridicat repede de jos, crezand ca este vantul. Ajunsesm aproape de casa, luminile erau aprinse. I-am vazut pe George si Anna jucandu-se pe consola. Am ramas cateva momente afata, uitandu-ma la ei, si la cat de fericiti erau. Ma bucura atat de mult sa-i vad zambind, fericiti. Deja se adunasera prea mult, si cu toti aveam nevoie de o mica parte de fericire.

In timp ce ii priveam linistita, simt o mana din spate care imi pune mana la gura, acoperindu-mi si nasul. Am inceput sa tip, sa ma zbat, dar era prea puternic. I-am dat un cot in abdomen, putand sa scap din bratele lui. Nu puteam sa-i vad fata, era in umbra. Era doar un hanorac negru, si mainile imbracate in manusi negre. Respiram din ce in ce mai greu, el fiind indreptat cu pistoul la mine, privirea fiindu-mi indreptata catre pistoul sau. 

-Te rog, nu trage, cine esti ! Te rog..., spun eu speriata, in timp ce de abia mai respiram. 

*O impuscatura se aude*  

--