The Connection

Capitolul 34 : "Un nou inceput"

Ieri a fost foarte ciudat, toti accei "prieteni" pe care nu mi pot aminti, si baiatul acela. Nici macar nu stiu cine sunt, poate sa fie totul mai oribil ?

-Cleo, haide trebuie sa mergi la scoala...a trecut o saptamana de cand am venit inapoi in oras. 

-Dar, daca vrei sa o luam asa eu sunt in clasa a 10- a acum... nu mai stiu nimic din materie ! Spun eu, incercand sa evit sa merg la scoala. 

- O sa iti amintesti, esti premianta, trbuie sa iti meti media de zece. Spune tata in timp ce merge zos, dar totul nu era adevarat, adica nu eram de nota zece pe line. 

-Anna, de ce nu merge?! Spun eu mirata. 

-Pentru ca Anna are o mini vacanta, ea e in clasa a 8- a, haide acum ! Spune tata apoi ma trage de mana.

-Pe bune tata, acum gandeste-te putin... daca o sa rada toti de mine? Spune eu, in timp tata conducea in drum spre scoala. 

-De ce ar face-o ? Spune el. 

-Ah, pentru ca asa sunt toti copii de varsta mea? Rad, se amuza pe faptul ca esti diferit de ei. Spune eu, apoi imi las usor privirea in jos.

-Hei, uita-te la mine ! Nu esti diferita de ei, esti la fel ca ei ! Spune tata, apoi ma i-a de mana si imi zambeste. 

                         Ma uit catre tata apoi ii zambesc. Ajunsa in fata scolii, ma dau jos din masina si imi iau ramas bun de la tata. Toti se uitau la mine de parca as fii avut o problema, dar chiar aveam o problema daca stam sa ne gandim, nu imi aminteam nimic din ultimul an. Nu imi stiam prietenii, dusmanii. Am intrat pe usa principala, intalnindu-ma cu fata care a fost la aeroport in ziua aceea. 

-Hei, Cleo... Spune ea, zambitaore. Tot nu iti aduci aminte de mine, huh ? 

-Nu, scuze. Dar spune-mi, am fost prietene? 

                            La inceput ezita putin raspunsul, apoi imi raspunde.

-Da, Cleo. Am fost cele mai bune prietene ! Spune, apoi ma i-a de mana. Si inca suntem si vom fii cele mai bune prietene. Spune, apoi se uita la mine si zambeste. 

                          M-am dus impreuna cu Ciara catre dulapul meu. Era fix langa al ei. Se pare ca Ciara stia codul de la dulapul meu, asa ca am pun numerele care mi-lea spus ea. L-am deschis apoi, am vauzt o multime de poze cu baiatul care a incercat sa ma imbratiseze. Eram atat de fericiti in pozele alea...aveam poze cu toti prietenii mei cei mai buni acolo. Ce mi-as fii dorit sa imi aduc aminte. 

-Okay, bun. Lasam asta pentru mai tarziu. Spune Ciara apoi imi inchide dulapul. Ma uit la ea apoi ii zambesc. Cleo, nici nu stii cat de mult ma doare asta...Spune ea apoi, imi pune mana pe umar, strangandu-ma intr-o imbratisare. 

-Crede-ma, si eu vreau sa stiu tot ce s-a intamplat. Spune eu, apoi lacrimile imi curg usor pe obraz. 

-Haide, nu plange acum, te rog ! Spune Ciara apoi imi sterge usor lacrimile. Haide, vino cu mine. Spune ea, apoi ma i-a de mana si mergem catre baie. Atunci cand am vrut sa trec, m-am lovit in cineva. 

-Scuze, vina mea. Spun eu, apoi ii dau caietul de jos, si ma uit la el. Era el, baiatul acela, a carui nume nu il stiam. Se uita la mine, fata lui era atat de palida, cu cearcane. Pe chipul lui se vedea tristetea. 

-Nu-i nimic. Spune George, apoi zambeste, si trece pe langa mine. Toti ceilalti se uitau la noi. 

-Haide, Cleo ! Spune Ciara, mirata. M-a luat de mana dar m-am oprit. M-am uitat la toti ceilalti elevi de pe hol, apoi le-am spus 

-Ce, de ce va uitati asa la mine ?! Stiu ca nu imi amintesc nimic, dar nu trebuie sa ma tratati asa, okay ?! Nu stiu cine am fost in anul care tocmai a trecut, nu stiu ce am facut, nu imi stiu dusmanii, prietneii, nu imi aduc aminte nimic, dar nu trebuie sa ma tratai asa ! Nu sunt handicapata, sau nebuna ! Sunt la fel ca voi ! Iar in acest moment, eu am nevoie de voi toti, de cate o informatie, ceva care poate sa ma faca sa-mi aduc aminte. Spune eu, in timp ce plang, iar toti se uitau la mine.  A fost un moment de tacere, apoi toti au venit catre mine si m-au imbratisat. 

-Oh, ce dulce. Spune Ciara, apoi isi sterge lacrimile. 

-Hei, Ciara ! 

-Harry ?! Spune Ciara mirata.