The Connection

Capitolul 49: "Suferinta de dupa socuri"

-Mama ?! Spun eu uimita. Vocea imi era tremuranda, privirea imi era aruncata peste chipul ei neschimbat, ochii sai care mi-au lipsit atat de mult, in tot acesti ani. 

-Cleo... Imi spune ea, venind cu pasi marunti catre mine, dandu-ma in spate la fiecare pas facut de ea.

-Nu te apropia de mine, te rog, nu ma face sa incep sa strig ! Spun eu, in timp ce ma apropia de usa pe care am intra, si am ajuns aici.         

-Dar Cleo... sunt eu, mama ta ! 

-Nu, nu pot sa cred, e imposibil...tu, tu, esti moarta ! Spun eu, incercand sa-mi gasesc cuvintele. Eram prea socata pentru a putea gandi. 

-Nu, nu sunt Cleo. Sunt aici cu tine, nu am murit in acel accident de avion...am vrut doar sa m-. Spune ea, dar o intrerup eu, izbucnind dintr-o data din cauza celor intamplat din cauza ei in tot acest timp.

-Sa ce?! Sa ma lasi sa cred ca esti moarta?! Ca nu mai am mama ! Ne-ai lasat pe toti sa suferim, pe tata, Anna ! Nici macar nu te mai pot numii mama... tu-tu, tu esti un monstru ! Ma rastesc eu catre ea, in timp ce lacrimile de furie incep sa-mi curga pe obrazul batut de vantul puternic.

-Cleo, te rog doar asculta-ma pentru cateva clipe...atat iti cer, te rog ! Spune ea, dandu-si gluga neagra jos de pe cap, lasandu-si parul negru sa-i cada usor pe spate. 

-Nu, de ce te-as lasa sa faci asta ?! Nici macar nu stiu de ce stau cu tine de vorba ! Da, recunosc mi-ai lipsit al naibii de mult, am avut momente in care stateam singura in camera, cu fata in perna si plangeam...au fost momente in care am avut nevoie de tine, momente in care mi-ai lipsit, momente in care aveam nevoie de....o mama ! Lacrimile nu incetau din a curge, eu fiind inca in soc. Era mama in fata mea, era acolo la cativa metri de mine, era ea, in care si oase. 

-Ok, inteleg Cleo, si-mi pare rau pentru asta dar am facut-o pentru tine si Anna ! Am facut-o pentru a va putea proteja ! Crezi ca nu mi-a fost greu sa ma despart de voi, crezi ca nu mi-a fost greu sa alerg tot acesti ani ?! Fiecare zi, pe care am pierdut-o, fiecare zi in care nu eram langa voi a fost precum un iad pentru mine... Sa intri acolo e usor, dar sa gasesti calea de intoarcere e cam greu ! Spune ea, cu lacrimile in ochii, privindu-ma asa cum o facea de obicei, cu dragoste. Privirea aceea mi-a lipsit timp de doi ani de zile, doi ani in care am uitat ce este aceea mama.  -Ma vei putea ierta vreo data, Cleo? 

-Eu, eu am ajuns sa fiu atat de indiferenta, dar cum crezi ca va reactiona Anna ?! Crezi ca te v-a ierta atat de usor ?! 

-Nu ma astept sa ma ierte, Cleo ! Nu poti castiga iertarea atat de repede, trebuie sa demonstrezi mai intai ca o meriti ! Spune ea, apropiindu-se de mine, luandu-ma de maini, apoi tragandu-ma langa pieptul ei si imbratisandu-ma. 

In aceea clipa, inima a inceput sa mi-se opreasca din a bate, pentru prima data in acest timp am simtit o caldura in suflet, o caldura care imi lipsea. Am strans-o cat de puternic am putut in brate, lacrimile curgandu-mi din ce in ce mai tare, ele oprindu-se pe hanoracul ei negru. 

-Cleo, draga mea, sunt aici acum ! Spune ea, mainile fiindu-i pe obrajii mei, privindu-ma in ochi, apoi ma imbratiseaza din nou.

-Cleo ?! Cleo esti aici ?! Se aude vocea lui George.

-Esti pregatita ? O intreb, tinand-o de mana strans, pentru a nu-i mai da drumul de langa mine niciodata. 

-Sunt aici, George ! Spun eu, inaintand impreuna cu mama, in lumina, pentru a ne putea vedea. 

-Cleo ! Spun el, zambind, venind catre mine. Dar se oprise la un moment dat, atunci cand o vazuse si pe mama.

-Buna, George ! Spune ea, cu zambetul pe buze, cu putina teama in voce.

-Doamna Rivers, Dumnezeule ! Spune el, fiind mirat, venind catre mine usor. 

-Da George, e adevarat, e real ! Zambesc eu, cu lacrimile in ochi. 

George merge catre mama, imbratisand-o, nevenindu-i sa creada ce se intampla. L-am sarutat, apoi am coborat cu toti. Am mers in camera de hotel acolo unde era Anna. George s-a dus, chemandu-i pe toti in camera, deoarce mama era pregatita, era pregatita sa nu se mai ascunda. Inainte de a intra in camera, i-am spus sa i-a o gura mare de aer, si sa o lase usor sa iasa prin nari. Mainile ii tremurau. I-am sters lacrimile, apoi am deschis usa usor, si am strigat-o pe Anna.

-Da, Cleo? Imi raspunde ea, iesind de la baie cu parul ud. Atunci cand a vazut-o, a ramas socata, lacrimile curgandu-i dintr-o data pe toata fata. A alergat catre ea, imbratisand-o puternic.

-Fetita mea, gata, sunt aici ! Spun mama, care a inceput sa planga din nou.

-Mama... Sopteste mama usor, cu capul pus pe pieptul mamei. 

Cu toti au fost atat de surprinsi de intoarcerea mamei, Anna a stat toata noaptea langa ea, tinand-o de mana. Ciara a cunoscut-o pe mama, Cole de asemena. Ne-a povestit ce a facut in tot acest timp, si de ce a plecat. Bineinteles, Harry a fost foarte fericit sa o revada, chiar a plans. Pot spune inca o data, ca ne-am petrecut noaptea in familie. 

Era dimineata, era ziua plecarii. Ne-am trezit cu totii de dimineata, pentru a pregatii bagajele, si pentru a ne planifica plecarea. Eu voi merge impreuna cu Harry si mama, iar restul vor merge cu scoala. Am plecat inainte de toti ceilalti.

-Aveti grija... Spune George catre noi, in timp ce vine catre mine si ma saruta.

-Vom avea, ne vedem acasa. Zambesc eu, uitandu-ma la ei, putand observa ca Anna este insfarsit fericita, ca zambeste.

-

Okay, am ajuns si la faza asta, de a va spune ca... URMATORUL CAPITOL ESTE ULTIMUL CAPITOL. Nu imi vine sa cred ca am ajuns atat de departe cu aceasta carte, si va multumesc pentru toata sustinerea voastra ! Finalul va fi unul exploziv, care v-a cuprinde toate sentimentele posibile. 

Va rog sa lasati intr-un scurt comentariu, cum vi s-a parut capitolul. Va bucurati ca mama lui Cleo s-a intors ?