The Connection

Capitolul 42 : "In victoria mea"

-Mi-am adus aminte....mi-am adus aminte tot ! Spun eu, toti ramandand uimiti, parca necrezand ce aud, iar Ciara, pe chipul ei se vedea frica. 

-Cleo, pe bune ?! Chiar ti-ai adus aminte? Spune George, venind langa mine si tinandu-mi mainile. 

-Da... spun eu, apoi zambesc si plang de bucurie. Ma ia in brate, apoi ma sarutat. 

-Oh, doamane, Cleo. Nici nu stii cat ma bucur. Spun Lucy si restul. 

-Da, si eu ma bucur... Spune Ciara, incercand sa se scuze, vrand sa plece cat mai repede. 

-Ciara, nu te grabi asa..., doar trebuie sa petrecem nu? Spun eu apoi ma uit la ea, si zambesc fals. 

Am mers acasa, m-am schimbat. George ma astepta jos. Inca eram putin ametita, dar eram bucuroasa ca mi-au revenit amintirile. In afara de amintirea cu Ciara. Nu vroiam sa o urasc, trebuia sa vorbesc cu ea fata in fata, sa o intreb de ce a facut asta. 

-Cleo? Spune Anna care inca era in soc din cauza morti lui tata.

-Hei, vino aici. Spun eu, apoi intind mana catre ea. 

-Mi-e frica. Spune ea, in timp ce o strangeam tare in brate.

-O sa fie bine, iti promit. Hei, uita-te la mine ! Spun eu, apoi ii ridic capul cu mana. 

Inca ma ai pe mine, si crede-ma...nu ma vei pierde niciodata, iti jur ! Te voi proteja cu viata daca este nevoie. Esti singura care mi-a mai ramas, si nu vreau sa te pierd si pe tine ! Spun, apoi o strang din nou in brate. George era la usa mea si se uita la noi. 

-Cleo, esti gata? Spune el, apoi intra usor in camera.

-Da. Spun, apoi imi sterg lacrimile cu cotul palmei. 

-Anna, haide. Spune George, apoi o ia de mana. 

-Nu prea sunt in modul "petrecere". Imi pare rau, dar nu cred ca voi veni. Spune ea, apoi ii da drumul maini lui George.

-Anna, nu te las singura, ti-am spus ! 

-Raman eu cu ea. Spune Ciara, cu o fata atat de blajina. 

-Nu. Haide Anna. Ne asteapta restul. Sunt deja acolo. 

-Nu, raman cu Ciara. Spune ea, apoi trece pe langa noi, ducandu-se in living. 

-Nu am terminat aici. Soptesc eu Ciarei. Apoi trec pe langa ea.

URMATOAREA ZI : 

-Ce vreti de la mine ? ; spun slabita 

-Ia asta , te va ajuta ; spune el , un om mare , facut , care avea lipsa un ochi. 

-Ce e asta ?

-Taci si ia-o ! ; spune el in timp ce mi-o baga in gura 

-Nu vreau , lasa-ma !

Nu vroiam sa o iau , cine stie ce era  aceea pastila . A inceput sa ma bata , a inceput sa ma loveasca in rana , nu stiam  cat mai puteam rezista ...

-Nu !  Tip eu, dandu-mi seama ca a fost doar un vis, si sunt in siguranta langa George.

-Hei, hei..ce s-a intamplat ? Esti bine? Spune George, in timp ce ma ia in brate.

-Da, a fost doar un cosmar. In vocea mea se auzea un tremur, si eram toata transpirata.

-Okay, esti in regula acum. Linisteste-te. 

-Ma duc pana la baie. Spun eu, apoi ma dau jos din pat. 

Am mers spre baie, dar usa era inchisa. Anna era acolo. A deschis usa repede, era alba la fata. 

-Hei esti ok? 

-Da, sunt bine. Tu ce-ai patit ? Esti alba ca varul. 

-Un cosmar. Du-te inapoi in pat. Hei, Anna. Vrei sa mergi la scoala? Directoarea a spus ca putem ramane acasa. 

-Nu cred ca imi va face mai bine sa raman acasa. Deci cred ca o sa merg. Ma duc sa ma imbrac. Spune ea, apoi se duce in camera ei. 

Mi-am dat cu putina apa pe fata, apoi m-am privit in oglinda. Eram alba, cearcanele era atat de evidente. Eram trasa la fata. Am stat cateva minute pentru a ma gandi la tot ceea ce s-a intamplat in ultima vreme, si nu imi venea sa cred. Totul s-a intamplat atat de repede. Acum cateva luni eram atat de fericiti si credeam ca nimic nu mai poate sa ne doboare, dar ne-am inselat amarnic.  Aud ca bate cineva la usa. George o luase inaintea mea, fiind in urma lui. 

-George Shelley ? Spune un politist, iar in spatele lui alti doi. 

-Da. Spune George uimit. 

-Esti arestat pentru uciderea lui Tom Rivers. Nu te impotrivi. Tot ceea ce spui acum poate fii intors impotriva ta. Spune politistul apoi ii pune catusele. 

-Hei, lasati-l ! Nu il puteti lua fara probe ! Voi nu auziti lasati-l  ! Tip eu catre ei, incercand sa merg la George care vedeam cum este dus catre masina politiei.

-Avem probe. Spune politistul.  

-Cleo. Linisteste-te, totul o sa fie bine ! Spune el, apoi imi zambeste, in timp ce il priveam cum este dus la sectie pentru ceva ce nu a facut.  George, nu ! Spun eu in timp ce ma las usor in genunchi si incep sa plang. 

-Oh, doamne ! Cleo ce s-a intamplat. Gata, gata ! Spune Anna care era uimita.