The Connection

Capitolul 46 : "Revenirea"

In timp ce ii priveam linistita, simt o mana din spate care imi pune mana la gura, acoperindu-mi si nasul. Am inceput sa tip, sa ma zbat, dar era prea puternic. I-am dat un cot in abdomen, putand sa scap din bratele lui. Nu puteam sa-i vad fata, era in umbra. Era doar un hanorac negru, si mainile imbracate in manusi negre. Respiram din ce in ce mai greu, el fiind indreptat cu pistoul la mine, privirea fiindu-mi indreptata catre pistoul sau.

-Te rog, nu trage, cine esti ! Te rog..., spun eu speriata, in timp ce de abia mai respiram.

*O impuscatura se aude*

-Cleo, esti bine?! Cine dracu' a fost ala ?! Spune George, cu pistolul in mana, apoi ma ia in brate.

-Nu stiu, te rog nu-mi da drumul ! Spun eu, in timp ce il tin cat pot de tare de tricoul lui. Tremuram toata, fata fiindu-mi acoperita de lacrimi. Am mers impreuna cu George inapoi in casa, Anna facandu-mi un ceai pentru a ma linistii.

-Multumesc, spun eu apoi i-au ceaiul din mana ei. Anna se aseaza langa mine, luandu-ma in brate. Nu stiu cine era si ce vroia acea persoana de la mine, dar un lucru era sigur, nu mai eram in siguranta aici...

CLEO'S POV:

Nu am putut sa inchid un ochi azi-noapte, daca ii inchideam vedeam tot timpul negru in fata ochiilor, si conturul acelei persoane. Nu mai eram in siguranta nici macar in propria casa, m-a atacat afara, in fata casei... Tot ceea ce era mai important pentru mine era sa am grija de Anna. Ea este singura care mi-a mai ramas, si nu vreau sa o pierd, nu inca o data...

Sosise dimineata, i-am pregatit Annei ceva de luat la scoala, George ducandu-se cu ea. Nu am mers astazi la scoala pentru ca eram prea obosita sa merg. Am stat toata ziua in casa, gandindu-ma la un plan, un plan care sa ma ajute sa-l prind pe acel individ. De ce trebuia eu, sa fiu implicata in aceasta organizatie a mamei, de ce? Sunt doar o simpla adolescenta de saptesprezece ani care vrea sa aiba o viata normala. Sa se distreze, sa isi petreaca timpul cu iubitul ei, prieteni ei...

Dupa ceva timp de gandire in continuu, cineve a sunat la usa...era Ciara. Am ramas uimita cand am vazut-o. Eram atat de bucuroasa ca a iesit de la puscarie. Am tipat de bucurie, apoi am imbratisato. Mi-au lipsit imbratisarile ei.

-Ciara?!

-Cleo, spune cu zambetul larg, ochii inlacrimati. Ma strange puternic in brate, simtindu-se insfarsit in siguranta.

-Ciara, doamne cat ma bucur sa te vad. Spun eu, intrand in casa, facandu-i un ceai.

-Si, spune-mi, cum esti, e totul okay? O intreb eu pe Ciara, fiind tot un zambet.

-Da. Spune ea, nu tocmai fericita.

-Hei, ce-ai? Ciara ce este, spune-mi ! Spun eu, devenind serioasa, asezandu-ma langa ea, luand-o de mana.

-Nu este ceva grav, Cleo...am iesit pe cautiune, si nu stiu cine a platit pentru asta. Oricine ar fi vreau sa o intalnesc si sa-i multumesc. Spune ea, uitandu-se in jos, evitand privirea cu mine. Ma ridic, ma uit la ea. Nu isi ridica privriea, ma pun pup. Ii ridic privirea cu degetul, ochii ei intalnindu-se cu ai mei.

-Totul o sa fie bine, o sa vezi, iti promit ! Trebuie sa nu aratam slabiciune fata de cei ce ne vor raul. Spun eu, incurajand-o.

-Nici nu stii, cat de bucuroasa sunt ca te am din nou alaturi de mine, Cleo! Incepe sa planga, lacrimile curgandu-i usor pe obrazul de culoare violatie, fiind lovit. Ii sterg lacrima cu degetul, zambindui, lacrimile-mi fiind adunate in ochi.

-Sentimentul este reciproc, crede-ma! O imbratisez, inchizand din ochi, lasand lacrimile sa-mi cada pe maneca bluzei mele negre.

-Gata, am plans prea mult! Rad eu, stergandu-mi lacrimile. Cred ca avem nevoie de un pachet de servetele, nu? Spun, in timp ce ma indrept catre barul din coltul camerei.

-Cum de esti acasa? Spune ea, in timp ce-si lasa jacheta pe canapea, sumesindu-si manecile bluzei.

-In legatura cu asta, trebuie sa-ti spun ceva. Ma uit la ea, dandu-si seama ca era de rau. I-am dat un servetel, apoi ma asez pe canapeaua din fata ei, incepand sa-i spun ce mi-sa intamplat azi-noapte.

-Cleo, asta-i grav, trebuie sa facem ceva ! Se uita catre mine, cu privirea serioasa, mainile fiindu-i aduse la gura, stranse in pumn.

-Stiu, dar cum totul a fost distrus acum cateva luni, ce pot sa mai fac?

-In orice caz, trebuie sa gasim solutia, Cleo! Asa cum ai spus si tu, nu trebuie sa ne lasam prada celor ce ne vor raul. Nici macar eu nu stiu cine este cel din spatele acestei organizatii. Toti ceilalti il numesc "cel ce vede tot".

-Dar ce, este cumva vazator? Spun eu ironica, uitandu-ma la Ciara, scotandu-mi telefonul din buzunar.

-Cleo? Vreau sa-l vad pe Cole! Spune ea, ridicanduse dintr-o data, uitandu-se la mine, fiind pregatita sa iasa pe usa cat de repede poate.

-Stai, trebuie sa stii ceva inainte, Ciara, stai! Spun eu, incercand sa o opresc. Mergem catre usa, incercand sa o prind din urma. Iau un hanorac in mana, si cheile de la casa. O vad pe Ciara ca deschide usa. Ramane in fata usii, venind in urma ei. In fata ei era chiar Cole. Am ramas cu hanoracul in mana, fiind uimita de ce vad. Ciara il privea pe Cole, uitanduse la el, de parca nu stia cine-i persoana din fata ei.

-Cole?! Ciara ii pronuntase numele. Un fior ma luase cand am auzit, privind intreaga situatie. Cole era neingrijit, barba fiindui pana la perciuni, hainele murdare, rupte. Arata mai rau decat posibil.

-Ciara?! Spune Cole, uitandu-se nevenindui sa creada ceea ce vede.

Cole intrase in casa. Ciara ce uita cu atata mila la el, stia ca din cauza ei, el arata asa. Trecusera ore, noaptea se lasase, iar eu ramasasem singura. Ciara plecase cu Cole, acasa la el. Il asteptam pe George sa soseasca. Stateam sus in biblioteca, in timp ce citeam o carte. Dintr-o data curentul a cauzt, fiind bezna in casa. Nu gaseam lanterna, telefonul fiind undeva in camera. Am vazut o lumina aprinsa jos, parea ca este cea din bucatarie. Am iesit pe geamul camerei mele, luand o piatra in mana. Deschid usa usor, observand o umbra care venea din buctarie. Am stat pe ganduri, nu stiam ce sa fac..., dar atunci, intr-o feactiune de secunda un gand mi-a lovit mintea. Era casa mea, nimeni nu ma putea ataca in propria-mi casa. Am inceput sa merg cu pasi repezi catre bucatarie, vazand aceasi persoana. Gluga neagra, manusi negre. Purta o masca, nu-i puteam vedea casa. A indreptat pistolul catre mine, eu avand piatra indreptata catre ea.

-Haide, sa te vad?! Crezi ca mi-e frica de tine?! Nu aici, nu in propria casa, am trecut prin atatea, nu mi-e frica de inca o incercare, crede-ma! Tip eu catre ea, persoana care imi statea in fata. Mana imi tremura la fel ca ei.

-HAIDE ! Tip eu inca o data. O liniste asurzitoare se lasase. Dupa cateva momente, lasand garda jos, persoana in negru atrage pe tragaci. A lovit in oglinda care se afla deasupra capului meu. M-am lasat in jos, punandu-mi mainile deasupra capului, pentru a ma proteja. Am inceput sa alerg dupa ea. Am zarito iesind pe usa. Am dat cu piatra dupa ea, sperand sa o incetinesc. Am nimerito in piciorul drept, pierzandu-si putin din viteza. Se urca intr-o masina SUV neagra. M-am oprit pentru a-mi lua suflu. Mi-am lipit mainile de picioare, dandu-mi parul de pe fata la o parte.

-Cleo, Cleo! Ce s-a intamplat aici?! Spune George, care doar ce venise.

-Se pare ca nu se joaca tipu' asta ! Spun eu printre pauzele de respiratie.