ÎNCEPĂTOR

Capitolul 3-'THE LODGE'

După ce Kara mi-a spus că prezența în prima zi nu este obligatoarie, am hotărât să plec acasă împreuna cu ei. Eu la cămin, iar Kara și Haden, acolo unde locuiesc ei.

Acum, stau în patul minuscul pe care mi-l oferă școala și citesc amănunțit orarul. Aș avea cam așa: luni, patru cursuri, iar marți la fel. Miercurea am liber, dar din câte am înțeles aproape toți au ales această zi. Joi am trei cursuri, iar vineri chiar două. Exact cum mă așteptam, cursurile durează două ore, dar am și de uns, iar acelea ar fi ora de muzică și cea de sport, iar opționalele vor fi tot de atât. Pauzele dintre ore diferă de la zi la zi, în funcție de cursurile pe care le ai, iar în timpul acestora, studenții pot sta în curte, la bibliotecă sau pot părăsi incinta universității.

Programul este acceptabil, mă așteptam să fie mai încărcat, să fiu sinceră.

Arunc obosită orarul pe noptieră, apoi mă întind în pat, reflectând la ziua de azi.

Am început facultatea. Chiar am început-o. Sunt dincolo de ocean, sunt gata pentru o nouă viață.

Am întâlnit-o pe Kara, de care mă voi atașa foarte tare. Nu știu dacă sentimentul va fi reciproc, dar cu siguranță voi suferi, dacă nu. I-am mai întâlnit pe Haden și Stephen. Acel tip misterios cu ochi înghețați. Mă întreb prin ce-a trecut de a ajuns așa. Dar nu e problema mea.

Telefonul îmi vibrează pe noptieră, iar gândurile despre Stephen se evaporă.

Mă întreb cine o fi. Parinții sigur nu-s, sunt la serviciu în momentul acesta iar prietenele mele nu obișnuiesc să folosească telefonul, asta dacă măcar își amintesc de mine.

Mă întind după el și deblochez ecranul. Sunt surprinsă să văd că Kara, chiar ea, mi-a trimis mesaj. Doar ce ne-am despărțit, acum vreo oră.

Decid să îl deschid și citesc:

Kara: Heeei, sunt eu, Kara, dacă mă mai ții minte. Voiam să te invit în oraș. Înainte să te panichezi, nu e genul acela de întalnire, sunt 100% heterosexuală, voiam doar să ieșim. Aștept răspunsul tău, te pup.

Stau puțin să meditez. Mâine e prima zi de facultate practic, iar eu trebuie să fiu fresh. Dar e doar o ieșire. Poate o să ne cunoaștem mai bine cu ocazia asta, deci, de ce nu.

Eva: Mi-ar plăcea. Spune-mi când și unde ne întalnim.

Răspunsul ei a venit imediat.

Kara: Venim noi după tine pe la 7 p.m.

Eva: Stai, venim?...Credeam că ieșim doar noi.

Kara: Nup, în seara asta îmi cunoști fratele.

Am recitit mesajul de zeci de ori.

Fratele? Acel frate popular? Oare ar fi lipsă de respect dacă aș refuza acum? În ce m-am băgat?

Orele au trecut relativ repede. Era ora șase iar eu eram deja gata.

Am optat pentru o pereche de blugi negri strâmți, un tricou de aceeași culoare, simplu, un cardigan vișiniu și o pereche de teniși asortați cu ultima piesă de vestimentație amintită. Părul mi l-am prins rapid într-o coadă de cal. Iar ca retuș naturaleții mele, am adăugat niște rimel.

La șase jumătate am primit mesaj de la Kara, prin care mă anunța să ies, pentru că ea e aproape de cămin. La șapte fără un sfert, mă aflam deja în mașina lui Haden, o camionetă încăpătoare, îndreptându-ne spre nu știu ce local pe care-l frecventează ei.

Am mers cam un sfert de oră până când motorul mașinii s-a oprit într-o parcare aglomerată. Am coborât, aranjându-mi rapid tricoul și cardiganul.