ÎNCEPĂTOR

Capitolul 43-Gândeşte.

-Nu face asta!îmi spune Gabriel pe un ton calm, care îmi face pielea de găină.

Oftez şi rup contactul vizual. Dacă mai stau mult şi privesc în ochii lui, o să mă pierd în abisul irişilor verzi.

-Uite, o să te las să te calmezi, nu gândeşti limpede acum, continuă pe acelaşi ton. Sper că vei lua decizia corectă, adaugă apoi se îndepărtează. Mă trezesc în curând fiind singură în camera lui, lucru care mă face să mă încarc cu o doză mare de anxietate.

Stau câteva momente şi privesc în jurul meu, iar ochii îmi cad pe cartea care se odihneşte pe patul lui. Mă apropii încet şi ridic Război şi Pace. Un semn de carte este pus la mijloc, lucru care îmi dă de înţeles că i-am întrerupt lectura. Îmi trec degetele peste foile fine şi îmi dau seama că aceasta nu este cartea pe care am analizat-o data trecută. Este mai nouă şi bine întreţinută. Este cadoul de la mine.

Zâmbesc înainte de a-mi da seama şi cu o stare mai bună ies din camera lui Gabriel. Ştiu unde mă îndrept şi nu simt nicio sfială când încerc să mă strecor în fostul meu dormitor. Dar sunt luată prin surprindere de Haden care se prezintă la etaj. Rămân să îl privesc din mijlocul holului, iar el îmi rânjeşte când observă în dreptul cărei uşi sunt postată.

-Ai de gând să revii, dragă Eva?începe el înaintând non-şalant spre mine.

Pufnesc deranjată de imaginaţia lui şi mă grăbesc să mă scuz, dar el continuă mai repede.

-Ai fost bine în ultima vreme?întreabă el când ajunge la un metru de mine.

Sunt nevoită să-mi ridic privirea spre el, pentru a mă putea încrunta spre el.

-Da, mulţumesc de grijă, îi spun iar el dă din sprâncene spre mine.

Eu îi răspund prin a-mi prinde mâinile în sân şi prin a-l analiza cu un ochi critic.

-Dar tu?îi pasez eu. Ai fost bine în ultima perioadă, ai avut o vacanţă frumoasă?îl înţep eu deloc subtil.

El îşi dă seama imediat la ce mă refer, şi îşi dă ochii peste cap. Sunt gata să mă reped spre el şi să-i cer socoteală, dar începe să râdă.

-La Kara te referi, spune el de parcă ar găsi acum un răspuns de mult căutat.

Dau afirmativ din cap, iar el continuă:

-Şi la Jeff, presupun.

Când aud numele dragului meu prieten mă încrunt spre el, dar el pare la fel de pasiv.

-Nu a fost nimic planificat, aşa a fost să fie. Abia acum am avut ocazia să vorbim şi să,  începe el.

-Dar era luată fata, îl întrerup eu rapid.

Îl aud oftând exasperat, iar eu îi arunc cea mai urâtă căutătură.

-Îmi reproşezi ceva?întreabă el privind undeva deasupra capului meu.

-Îţi reproşezi faptul că ai dat peste cap o fată care are iubit. De ce nu i-ai spus că o placi înainte de asta?izbucnesc eu azvârlindu-mi enervată mâinile în aer.

-Trebuia să mă oprească, continuă el de parcă nu ar vedea unde este vinovat.

Sunt conştientă de faptul că prietena mea este la fel de vinovată ca el, dar în acest moment nu ea se află în faţa mea ca să-mi pot vărsa nervii.

-O să-i spun lui Jeff, mă ia gura pe dinainte.

Acum Haden este luat prin surprindere, şi găseşte curajul de a mă privi în ochi. Face un pas ameninţător spre mine, iar eu mă întreb deodată unde a dispărut măscăriciul frăţiei. Oare chiar ţine la Kara?