ÎNCEPĂTOR

Capitolul 29-Fără dar şi poate.

Îi simt mâinile pe întreg corpul meu, iar asta mă face să tremur din toate încheieturile.

-Te rog, este tot ce mai reușesc să articulez printre suspine.

Nu mai am nicio speranță, totul e pierdut.

După ce monstrul s-a dezbrăcat, a venit spre mine și m-a privit atent. Tot ce voiam să fac, era să dispar.

-Te rog, continui să spun disperată.

Dar știu că nimic nu mă poate salva. Petrecerea este în toi jos, muzica acoperind orice sunet. Iar singura persoană care știe ce se întâmplă aici, este aceeași persoană care a fost de acord cu asta. Gabriel l-a lăsat deliberat pe Trevor să intre în camera mea, știind că eu nu sunt în stare să mă apăr. Prin urmare, a fost complice la ceea ce urmează să se întâmple. A reușit să facă ce îşi doreşte de mult, să mă distrugă.

Capul mă doare îngrozitor pentru că încerc în continuare să mă zbat și să cred că Trevor se va îndura de mine. Iar privirea mi-e blurată de tot, neputând să deslușesc nimic în lumina difuză. Totuși știu că e aici.

Tresar, luată pe nepregătite, în momentul în care trupul greu al monstrului mă imobilizează, presându-mă pe pat şi tăindu-mi răsuflarea.

Cu ultima fărâmă de vlagă, încerc să apelez la compasiunea lui, dar eșuez şi mă las păgubașă. Oricum nu mai este nimic de făcut. Mușchii mei sunt de gelatină, dar chiar și de nu ar fi fost în starea asta, tot nu aș fi avut vreo șansă cu trupul lui ateltic.

Tot ce mai reușesc să aud, înainte ca totul să devină o beznă totală, este râsul răgușit al violatorului, urmat apoi de o bufnitură puternică. Un fascicol de lumină pătrunde până la mine, și imediat sunt eliberată de presiunea trupului străin. Îmi aud numele strigat, dar totul își pierde din intensitate, și numele meu se aude de la kilometri distanță. Încerc să zâmbesc mulțumită pentru că am scăpat, dar întunericul mă cuprinde, iar eu îmi pierd cunoștința.

*****
Deschid ochii încet, dar imediat lumina îmi deranjează ochii. Mă încrunt, iar o durere de cap mă face să gem. Mă las înapoi pe pat și încerc să găsesc o poziție mai bună. Totul este în ceață și nu-mi dau seama de ce îmi simt capul de parcă ar fi pătruns de nenumărate săgeți.

-Bună dimineața, se aude deodată lângă mine, iar eu sar ca arsă din pat.

Mișcare, mult prea bruscă, îmi face mușchii să ardă, iar capul să mă termine cu durerea pe care o exercită asupra mea. Îmi duc mâna să frece locul cel mai dureros, iar imagini din seara trecută apar în ceață. Am coborât la petrecere să vorbesc cu Kara, iar apoi am băut un pahar oferit de un roșcat cunoscut. Restul este blurat de tot.

-Cum ești?continuă vocea, iar eu îmi întorc privirea spre locul de unde se aude.

Îmi măresc ochii de uimire, când o găsesc pe blonda mea, zâmbindu-mi din pat.

-Nu prea bine, îi spun în timp ce mă întind lângă ea.

Ce mi-a scăpat? Nu țin minte vreo discuție de împăcare.

O aud oftând, apoi, pe neașteptate, mă ia în brațe. Îi răspund mulțumită de ceea ce se întâmplă, dar totuși fiind confuză de ceea ce se petrece.

-Draga de tine, continuă ea, apoi depune un sărut cast în creștetul capului meu.

Bucuria și liniștea care mă cuprind, sunt întrerupte de amintirea a ceea ce s-a întâmplat aseară.

Miler mi-a dat să beau un pahar, care m-a amețit imediat. Gabriel mi-a ținut morală din cauza imaturității mele, iar apoi, l-a lăsat pe Trevor în camera mea. Un fior de frică mă cuprinde, și mă trezesc respind sacadat. Arunc rapid o privire spre trupul meu, dar îl găsesc complet îmbrăcat. O oarecare ușurare mă face să răsuflu precipitat, apoi mă întorc spre Kara. O găsesc privindu-mă îngrijorată, iar asta mă face să-i zâmbesc. Nu țin minte să mă fi împăcat cu ea, însă.