ÎNCEPĂTOR

Capitolul 10-Joc dus la un alt nivel.

Stau pe canapea şi privesc agitată tărăboiul din jurul meu. În momentul de faţă mă gândesc că nu ar fi trebuit să iau decizii condusă de instincte. După ce a plecat Gabriel de la bibliotecă, am crezut că am găsit răzbunarea perfectă. Dacă el mă voia cu orice preţ „dispărută", am zis că cel mai bine ar fi să-l incomodez cu prezenţa mea. Aşa că imediat ce am terminat de aranjat cărţile pe rafturi, m-am retras în vestiar şi am sunat-o pe Kara. Fără să stau şi să mai pun în balaţă, am acceptat s-o însoţesc în vestita „excursie".

M-am prezentat la prima oră a dimineţii cu un rucsac cu câteva haine de schimb, nişte mâncare şi apă, dar şi cu inima bătându-mi în piept gata să iasă şi s-o ia la goană. Acum stau şi privesc în jur, oamenii pe care abia acum realizez că nu-i cunosc mai deloc. Kara a dispărut şi ea de la un moment dat, pentru a se pregăti, aşa cum, evident, fac toţi.

-Hei, ce faci Eva?mă scoate din transă o voce feminină plăcută.

Mă ridic de pe canapea şi încerc să găsesc sursa. Rămân uimită când o găsesc pe Vanessa, cu părul creţ, tuns mai scurt decât data trecută. Acum are o coafură afro. Niciodată nu m-am dat în vânt după stilul ăsta, dar ei îi stă extrem de bine.

-Bună, reuşesc să spun într-un final. O aştept pe Kara.

Ea îmi zâmbeşte înţelegătoare, apoi trece pe lângă mine şi se aşază pe canapea. O urmez, în timp ce scap un oftat prelung printre buze.

-Mă bucur că ai acceptat, face ea deodată butonându-şi telefonul.

Rămân uimită de amabilitatea ei. Este o fată de toţi banii, chiar mă bucur pentru Tyler.

-Săptămâna trecută, Kara ne-a făcut capul toacă tuturor cu pălăvrăgeala ei, râde în continuare.

Îşi lasă telefonul din mâini şi mă priveşte amuzată.

-Pregăteşte-te intens, mă avertizează ea în continuare.

Pufnim apoi amândouă într-un râs colorat, dar suntem întrerupte de Ty, care-şi face apariţia cu bagajele lui şi ale ei, în mâini. Se sărută cast pe buze, apoi îmi zâmbesc şi dispar împreună, afară.

Rămân din nou singură, aşa că îmi scot telefonul şi încep să-l butonez agitată. Voiam să mă răzbun pe Gabriel, dar cred că eu voi ieşi mai şifonată.

-Haide odată!se aude şi vocea Karei, care coboară grăbită scările. O să ne lase aici dacă nu ne grăbim!

Îmi ridic şi eu rucsacul în spate şi ieşim împreună din casă. În faţa acesteia, se aflau toate maşinile aranjate în şir indian, iar toţi se grăbeau să scape de bagaje. Rămân uimită când recunosc maşina roşie a lui Jeff, nu ştiam că vine şi el.

-Deci, cum facem?se aude vocea impunătoare a lui Tyler.

Imediat ce toţi termină cu treaba, se adună în faţa porţii forjate, într-un cerc.

-Păi, din moment ce nimeni nu a vrut să renunţe la şofat, propun să aleagă fiecare cu cine vrea să meargă, se face auzit Jeff, apărut deodată în spatele meu.

-Eu merg cu Gabriel!anunţă fata roşcată care iese acum pe uşa casei cu bagajul ei roz în mâini.

Ne întoarcem cu toţii spre ea, numai să-l observăm pe Gabriel, care-şi face apariţia imediat după, încuind uşa. Se întoarce apoi şi înaintează pe micuţa alee, dar se opreşte când mă observă. Verdele spălăcit al ochilor lui devine instantaneu înfricoşător de intens şi mai că-mi vine să zâmbesc când îi văd reacţia, dar nu sunt lăsată de reacţiile trădătoare ale propriului corp.