ÎNCEPĂTOR

Capitolul 42-Pentru el.

Ziua de luni începe cu mare „entuziasm", iar când profesorul din faţa catedrei începe să-mi vorbească despre psihologie experimentală, îmi doresc brusc să fi chiulit de la curs. La pedagogie a fost mai bine, pentru că măcar am avut cu cine să vorbesc. Stephen este mult mai relaxat şi liniştit acum că s-a întors Gabriel şi a revenit la vechile sarcini cu noi puteri.

Încă de când m-am întors în L.A., nu am apucat să mai schimb două vorbe cu Gabriel, dar simt că aşa este cel mai bine, pentru moment.

Timp de două ore am ascultat ce materie se predă de obicei în şcoli. Am încercat să fiu cât de atentă am putut, dar oricum degeaba, căci nu am de gând să devin profesoară de psihologie.

Cursul următor a fost cel de engleză, un curs în care am crezut că mă pierd cu firea de atâtea ori. Sunt singurele două ore în care trebuie să împart sala cu Stephen şi Gabriel deopotrivă, iar astăzi am reuşit cu greu să-i suport pe amândoi.

Am stabilit cu Stephen să mergem împreună la curs şi ca de obicei ne-am aşezat unul lângă altul în marele amfiteatru. Nu m-aş fi gândit nicio clipă că Gabriel are să se aşeze lângă mine şi să mă incomodeze cu prezenţa lui.

Numai ca să îl enervez, am decis să îl ignor, iar asta l-a scos din minţi. S-a apropiat atât de mult de mine încât eu am ajuns să fiu presată între cei doi.

-Nu vezi că vrea să o laşi în pace?izbucneşte Stephen când vede toată scena.

Sinceră să fiu, pe mine mă amuzau teribil încercările lui Gabriel de a-mi atrage atenţia.

-Tu vezi-ţi de treaba ta, îi răspunde rapid Gabriel.

Îmi dau seama imediat că s-a încins testosteronul în ei, iar eu m-am trezit oftând. Mi-am ridicat mâinile numai cât să întrerup contactul vizual dintre cei doi şi am aşteptat până când mi-au acordat mie atenţia lor.

-Încetaţi amândoi, încerc să fiu atentă la curs, le spun iar ei înţeleg într-un final.

Imediat ce soneria a anunţat terminarea cursului, m-am grăbit să ies din sală şi să îi las în urmă pe amândoi. Restul zilei am încercat pe cât posibil să evit vreo scenă. Şi aşa studenţii au început să vorbească despre mine şi Gabriel, după scena petrecută acum câteva săptămâni în cantină. Celelalte zile nu prea am mai dat ochii cu domnul Khaler junior, având în vedere că nu împart prea mult cursuri cu el, dar cu domnul Scott mă întâlnesc în fiecare zi. Primul curs de marţi a fost literută universală, iar cel de la catedră a decis că este timpul să vorbim despre cel mai mare scriitor de limba engleză, şi anume iubitul meu William Shakespear. Astfel nu a fost nevoie ca eu să evit vreo conversaţie, căci eu şi colegul meu bancă am fost prinşi timp de două ore în poveştile profesorului. Cred că a fost singurul curs de până acum care mi s-a părut că s-a terminat prea repede.

Fără să-mi dau seama, m-am trezit cu ziua de miercuri la uşă, iar distracţia a început. M-am putut bucura de o zi liniştită, pentru că scumpa mea Kara a decis să nu mă mai streseze cu prezenţa ei.

Încă de când am aflat despre ce se întâmplă în viaţa ei, o tot presez să vorbească serios cu Jeff. Nu pot să stau şi să-l privesc fără să mă sim vinovată. Este prostesc şi incredibil de imatur ceea ce se întâmplă.

Deşi afară este cald, iar soarele începe să-şi facă simţită prezenţa din în ce mai des, eu am ales să-mi petrec ziua liberă, tolănită în pat şi bucurându-mă de o carte şi o cană fierbinte de ceai.

Se lăsase deja întuneric în momentul în care aud bătăi în uşă. Zâmbesc în sinea mea când îmi dau seama că draga mea prietenă nu s-a putut abţine. Frăţia a renunţat la excursiile regulate de miercurea din cauza ultimelor evenimente, iar eu nu pot să nu mă consider puţin vinovată de acest fapt.