ÎNCEPĂTOR

Capitolul 4-Probleme de la primul curs.

Când alarma telefonului a început să sune era prea devreme. Nu eram conștientă pe deplin în momentul în care mâna mi-a ieșit de sub pătură și i-a dat mobilului un timp de repaus. Eram însa, în momentul în care m-am ridicat din pat și am realizat că este deja șapte jumătate iar cursurile încep la opt.

Am aruncat imediat pătura de pe mine, deși mereu mi s-a părut cumplit de greu să părăsesc căldura din coconul pe care l-am format pe timp de noapte. La baie, rutina a fost gata în 10 minute, pe timp record. Îmi periam dinții cu mâna dreaptă, în timp ce cu cea stângă îmi pieptănam părul. Fiind conștientă că nu a ieșit  prea bine, am ales să-mi prind podoaba capilară, care în momentele astea e un chin, într-un coc în vârful capului și să-mi arunc o gumă în gură.

Bagajele nefiindu-mi încă despachetate , am luat la nimereală primele haine venite la mână, astfel m-am trezit îmbrăcată într-o pereche de blugi negri și-o cămașă dungată în alb și negru. Hainele îmi vor umple doar șifonierul din garsoniera mult visată. În micuțul rucsac mi-am îndesat rapid un caiet și două pixuri. În picioare mi-am încheiat pantofii joși iar pe deasupra mi-am tras rapid jacheta de piele.

Când am ieșit din cămin în razele calde ale soarelui de octombrie era deja opt fără un sfert, așa că am ales să alerg până la sala de curs.

Universitatea este situată la un sfert de oră de mers pe jos de cămin, dar eu alergând am ajuns în zece minute. Intrată însă în clădirea universității, mi-am dat seama că nu știu spre ce sală ar trebui să mă îndrept. Trebuia totuși să-mi iau o hartă.

Îmi scot rapid telefonul din buzunarul drept al jachetei și-i tastez Karei. Sper din tot sufletul ca ea să vadă mesajul și să-mi răspundă rapid, i-am și scris cu majuscule sugerând că este o urgență.

Tot înaintând dau de un automat și decid să opresc pentru a-mi cumpăra o sticlă de apă. De la atâta alergat mi s-a uscat și gâtul. Din fericire, după ce m-am și hidratat, telefonul îmi vibrează. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a putut răspunde. I-am spus că prima oră am literatură universală, iar ea m-a îndrumat spre o sală aflată nu prea departe de locul în care mă aflu.

Sala numărul 14, literatură universală cu profesorul Storzzi. Asta ar trebui să fie, am studiat orarul acela minute în șir și știu sigur că acesta este profesorul cu care voi face acest curs.

Ajung în dreptul ușii și verific ceasul. Am întârziat deja zece minute. Oscilez între a bate la ușă și a intra la curs și între a pleca și a lipsi. Este totuși prima zi, iar prima impresie contează cel mai mult. Ce exemplu de student care intră la bursă aș fi eu dacă aș chiuli încă din prima zi? Oftez din toți rărunchii și mă sprijin de ușă. Mi-a trebuit mie să ies aseară.

-Ai de gând să intri sau doar vei bloca calea de acces?

Vocea care se face auzită din dreapta mea, mă sperie și mă face să sar în față un metru. Eram atât de concentrată la alegerea pe care urma să o fac și care-mi va decide tot viitorul, încât nu am auzit pe nimeni apropiindu-se.

Îmi duc mâna la inimă, care bate atât de tare încât o simt în palmă, apoi îmi îndrept privirea spre persoana care se mișcă cu atâta finețe încât nici nu am observat-o. Rămân uimită când observ că acea persoană este chiar Stephen. Cu ochii lui de un albastru rece, mă privește acum neinteresat.

Mă întreb cum de nu l-am observat. De obicei sunt foarte atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu iar o așa umbră este greu de ignorat. Înălțimea și statura lui mă fac să mă gândesc că nu se mișcă chiar așa finuț și îmbrăcat așa, în negru, e foarte ușor de observat în mulțime. Aici și acum, pe hol, nu mai zic, fiind singurii care încă nu sunt la cursuri. Acest gând mă face să mă întreb ce l-a determinat pe el să întârzie.