ÎNCEPĂTOR

Capitolul 25- Destul de mare.

-Trebuie să vorbeşti cu ei, mă încurajează Kara.

Mă uit nesigură spre ea, cum îmi zâmbeşte încurajatoare.

-Cum a fost cu Jeff?o întreb eu în schimb.

Ea începe să râdă zgomotos, iar eu îi urmez exemplul imediat. Vreau să le spun părinţilor despre noutăţile din viaţa mea, şi că vreau să-mi petrec sărbătorile la New York, dar încă nu ştiu cum.

-Şmecheră ce eşti!spune Kara în continuare, făcându-mi atenţionare cu arătătorul. Ia telefonul şi sună-i acum!continuă încă râzând.

-L-am sărutat pe Gabriel, mă aud eu mărturisind înainte să-mi dau seama.

Aud din partea ei un suspin slab de surpindere, apoi o linişte sinistră se lasă între noi. Îndrăznesc să-i arunc o privire pe furiş, ca să o găsesc privindu-mă cu gura căscată.

Simt cum mă înroşesc în obraji şi sunt pe cale să-i spun să uite, când mă surprinde. Începe să râdă cu poftă, iar eu mă încrunt spre ea. Nu mă aşteptam la reacţia asta.

-Nu te pricepi la glume, face ea încă râzând forţat.

Îmi dau ochii peste cap, apoi o ridic de pe patul meu şi o împing spre uşă.

-Ştiu, îi spun. Acum cred că o să-mi sun părinţii, mai vorbim, adaug apoi închid uşa.

Imediat ce mă trezesc singură în cameră, îmi permit să respir adânc şi să mă mustrez. Intenţionam să-i spun despre mine şi Gabriel, dar nu acum şi nu aşa!

Îmi aduc aminte de părinţii ei, apoi mă întind pe pat şi îmi adun tot curajul. Trebuie să o fac!

Sunt independentă şi puternică, părinţii nu-mi mai pot controla viaţa.

Apelez rapid numărul tatei, şi simt cum inima îmi bate de două ori mai repede. La scurt timp îmi răspunde, iar eu inspir adânc aer.

-Bună tată!îl salut în momentul în care decid că am destul curaj.

-Bună draga mea, răspunde el.

Vocea lui abia se aude din cauza unui zgomot infernal. Mă încrunt şi îmi ciulesc urechile pentru a auzi mai bine.

-Tată, unde eşti?întreb eu enervată de zgomotul puternic.

-În aeroport, draga mea, mă lămureşte el.

Continui să mă încrunt confuză spre ecranul telefonului, aşteptând o lămurire.

-Eu şi mama ta avem o treabă în Washington, vine şi răspunsul lui. O să trecem şi prin L.A. ca să ne vedem, mai spune iar mie îmi stă inima pe loc. Mâine seară vom cina împreună la"Golden Star", restaurantul preferat al lui Michelle, iar la prima oră a dimineţii ne întoarcem în Anglia, continuă el să-mi comunice planurile.

Nu am decât să fiu de acord cu el, apoi să ne luăm la revedere. Le voi spune mâine totul, frumos şi elegant, faţă-n faţă.

Îmi las mobilul pe noptieră şi mă îndrept spre uşă. Trebuie să-i comunic Karei cele întâmplate, altfel voi exploda. Apăs pe clanţă şi sunt pregătită să mă reped spre uşa prietenei mele, dar tresar când o găsesc fix în faţa mea. Cu braţele încruţişate la piept şi privindu-mă furioasă, stă şi mă aşteaptă.

-Ai termin draga mea?mă întreabă ea frămânându-şi buzele.

Un zâmbet mi se întinde pe chip, şi cu greu reuşesc să mi-l reprim. Este nervoasă, iar mie îmi vine să mă amuz pe seama ei.