ÎNCEPĂTOR

Capitolul 34-Până când fumul ţigării a dispărut.

I've waited way to long, yeah I know you've changed.

You have a different face, to me.

I guess that I was wrong, I'm the one to blame.

And that's a shame, you see.

You're in my head, and I keep on forgetting.

You're here instead, and it seems never ending.

I know you've changed, you don't feel the same.

You're my head.

Ascultaţi piesa pe repeat, aşa cum fac eu, simt că este în sentimnet cu acest capitol. Lectură plăcută!

O durere cumplită îmi apasă creştetul capului şi mă trezesc scâncind din cauza ei. Îmi duc mâna afectată spre locul unde îmi simt pulsul şi încerc să mă ridic. Imediat ce reuşesc să stau în şezut îmi forţez ochii să se deschidă. Alarmată îmi dau seama că nu sunt în camera mea, chiar dacă şi aceasta îmi pare cunoscută. Analizez rapid împrejurările şi încerc să procesez ce se întâmplă. Abia după ce zăresc cunoscutul birou, pe care se odihneşte Război şi pace, îmi dau seama unde mă aflu.

Confuză încerc să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat cu o noapte înainte. Ţin minte insistenţele Karei cu privire la petrecere, apoi multele pahare date pe gât, iar apoi totul este în ceaţă.

Oftez stresată şi dau să mă ridic din pat, dar atunci observ ţinuta pe care o am. Sau mai bine spus, pe care nu o am. Inima începe să-mi bată cu putere, iar gura să mi se usuce când îmi dau seama ce s-a petrecut. Privesc în jur după hainele mele, dar o voce răguţită mă face să tresar speriată.

-Te mai foieşti mult?spune Gabriel care se ridică la rândul lui în capul oaselor.

Îi observ pieptul gol şi bine făcut, dar mulţumesc Cerului că restul este acoperit de cearşaful cu care suntem înveliţi. Cască lent, apoi se freacă la ochi şi mă ţintuieşte cu privirea lui verde. Simt cum mă înroşesc şi că nu mai am aer. Mă priveşte buimac cu nişte ochi tulburi, iar eu mă trezesc înghiţind în sec. Clipesc de câteva ori ca să-mi clarific privirea, apoi îi observ părul ciufulit, iar asta mă face să mă întreb cum arăt eu.

-Noi doi...încep pe un ton scăzut.

Dar nu reuşesc să-mi duc până la capăt gândurile, pentru că un zâmbet se întinde pe buzele lui uşor umflate. Eu simt că pot rămâne inconştientă în câteva clipe, din cauza emoţiilor copleşitoare care au pus stăpânire pe mine.

-După cum bine ştii şi tu, nu sunt tocmai un gentelman, mă tachinează el în timp ce-mi rânjeşte.

Reuşesc doar să inspir acut aer, dar nu mai sunt capabilă să-i dau drumul.

Îmi place mai mult acest Gabriel. Liniştit şi pus pe glume. Zâmbesc la rândul meu spre el, iar el este primul care rupe contactul vizual.

-Oare cât e ceasul?întreabă mai mult pentru el, apoi se întinde după blugii pe care i-a purtat cu o seară înainte pentru a-şi putea recupera telefonul din unul din buzunarele acestora.

Îşi trece mâna prin păr, apoi dă cearşaful la o parte, iar eu icnesc în timp ce-mi acopăr ochii. Îl aud râzând, dar decid să nu mă las ispitită şi să privesc spre el. Strâng mai tare cearşaful în jurul meu, în momentul în care îl aud.