ÎNCEPĂTOR

EPILOG

Stau şi o privesc şi nu-mi vine să cred prin câte am trecut din cauza ei sau alături de ea.

Evelyn Campbell, încă din prima clipă în care am zărit-o am ştiu că aduce numai necazuri cu ea. Părea aşa vulnerabilă stând acolo la masă şi privind agitată în jur. Era sigur prima dată la The Lodge, dacă nu chiar prima dată când ieşea cu o gaşcă de amici.

Ştiam de atunci că nu este de mine, dar nu m-am putut abţine să nu mă apropii când o vedeam atât de împotmolită în propriile decizii.

Am fost rănit şi umilit. Tot ce-mi mai doream să fac în viaţa asta era să mă răzbun pe cei care au îndrăznit să mă sfideze. Dar până a apărut ea, cu faţa ei luminată şi privirea fără griji.

Am simţit încă din primele momente că ceva nu este în regulă cu mine, nu ştiam că mă îndrăgosteam încă de pe atunci.

Dar mi-am asumat un risc şi am zis că trebuie să încerc. În faţa ei m-am putut deschide după mult timp, iar asta a însemnat enorm pentru mine.

Apoi am aflat despre părinţii ei, iar trecutul meu dureros a revenit. Am crezut că îmi pierd minţile şi nu-mi venea să cred că m-a urmat până aici, la un ocean depărtare. Am simţit pericolul atunci. Nu voiam să risc să o rănesc sau să fie prinsă în uraganul pe care îl reprezintă viaţa mea.

Dar destinul a avut alte planuri. Nu am mai putut rezista momentului şi încă nu-mi vine să cred că ea m-a lăsat să o ating în felul acela şi a acceptat să mi se dăruiască. Aş fi vrut să o umplu de sărutări şi să nu-i mai dau drumul niciodată, dar ştiam că nu pot face asta.

Trebuia să o ţin departe înainte să spun sau să fac ceva deplasat. Dar lucrul de care mă temeam cel mai tare s-a şi întâmplat. I-am spus că o urăsc, apoi am dat-o afară din casă. Am ajuns să mă gândesc şi să regret fiecare lacrimă pe care a vărsat-o din cauza mea.

Când am păşit pe pământ francez, am rămas uimit să descopăr că nu mă macină revederea cu tata, ci faptul că am lăsat-o în urmă.

Acea perioadă a fost pură agonie pentru mine. Nu aveam telefon şi nu am ştiut ce face, unde este, cum se simte. Am ajuns la disperare, iar prezenţa lui Michele mă făcea să îmi doresc să comit o crimă.

Dar apoi am văzut-o. Era la câţiva paşi de mine, iar eu puteam să jur că am vedenii. S-a scuzat şi îmi venea să mă bat singur pentru că am lăsat-o să creadă tot acest timp că ea este vinovată de ceva. Acela a fost momentul în care am decis că nu mai are rost să continui şarada asta, aşa că i-am mărturisit totul. Nu m-a crezut, dar nici nu mă aşteptam. Avea nevoie de timp, i-am oferit cât a vrut. Iar adevărul a lovit-o atât de dur, încât m-a luat şi pe mine odată cu ea. Aş fi vrut să fi putut face ceva să-i iau din durere, dar ştiam că asta nu este posibil aşa că am decis să-i fiu alături.

Nemernicii, ticăloşii, jigodiile acelea au îndrăznit apoi să se atingă de ea?

Am crezut că înnebunesc în momentul în care i-am auzit vocea în camera de hotel. Eram în stare să dărâm uşa şi să-i omor pe toţi cu mâinile goale, dar mi-am dat seama că ea are mai mare nevoie de mine.

Mă simţeam vinovat pentru că am băgat-o în asta, şi mă blestemam pentru că i-am spus adevărul. Noua mea misiune era să o apăr pe ea. Aş fi fost în stare chiar să strâng mâna cu Aaron Khaler dacă asta ar fi însemnat că ea va fi în siguranţă. Dar s-a arătat mai inteligentă decât mine. Ne-a salvat şi mi-a demonstrat că nu doar bărbaţii pot fi eroi. Ba chiar şi-a prins mama şi pe Aaron cu propriile arme.

Am plecat în Franţa hotărât să fac dreptate, indiferent de cât de mult timp avea să dureze. Tatăl ei, Carl Campbell, s-a dovedit a fi un bărbat plin de resurse şi surprize. După aproape o lună în care i-am auzit vocea lui Evelyn doar la telefon, am avut-o din nou în faţa ochilor. Şi ca să putem pune punct la sfârşit, s-a asigurat că Aaron primea ce merita şi mi-a adus familia înapoi.

Eram fericit, după aproape şapte ani, eram fericit. Dar totul a fost zdruncinat de un eveniment major. Accidentul mortal al lui Jeff şi Stephen. Mi-am dat seama atunci cât de imprevizibilă poate să fie viaţa. Şi m-am îngrozit când mi-am dat seama câte lucruri mă mai aşteaptă. Eram un începător, abia ce învăţasem cu se mănâncă viaţa, dar am decis că orice se va întâmpla, va fi mai bine dacă ea îmi va fi alături. Mi-am făcut curaj şi i-am spus ce mă temeam să recunosc de atâta timp, că sunt îndrăgostit nebuneşte de ea şi că o iubesc.

Îmi doream să pornim împreună la drum. Pentru că este mai uşor în doi, mai ales când suntem nişte începători.

NOTA AUTORULUI:

Da, acest capitol a fost din perspectiva lui Gabriel, şi da, a fost epilogul.

Încă nu-mi vine să cred că am terminat cartea, este ireal pentru mine. După atâtea încercări, am reuşit să duc la bun sfârşit o carte. Sunt nemaipomenit de entuziasmată. Şi asta doar datorită vouă. Vă mulţumesc din suflet pentru că aţi fost alături de mine, că m-aţi susţinut şi încurajat, dar mai presus de toate, pentru că m-aţi făcut să îmi doresc să nu mă las de scris până nu ajung la final. Lucru care s-a şi întâmplat. 

Vă mulţumesc de nenumărate ori, şi sper că aţi rămas cu un gând plăcut după această lectură. Nu uitaţi să-mi lăsaţi părerea voastră despre carte, dar mai ales despre final. 

Vă pup şi vă iubesc!