ÎNCEPĂTOR

Capitolul 8-La mijloc.

Nemernic nenorocit, încă nu pot să cred că a îndrăznit să facă asta! Încă de când am ajuns acasă aseară, mă tot gândesc. De ce? De ce tocmai mie? Cu ce i-am greşit? Cu ce deranjam eu la petrecere? Cum am ajuns acasă, pentru că taximetristul m-a lăsat fix în faţa căminului, am început să mă plimb prin cameră de la stânga la dreapta şi invers. Am crezut că înnebunesc, iar în momentul în care m-a sunat Kara, eram cât pe-aci să mă năpustesc pe uşă şi să-l strâng de gât pe idiot! Aşteptam să-mi observe Kara lipsa şi să mă sune speriată să-i explic, însă ce mi-a zis, m-a lăsat mască. Ca să-mi demonstreze că are probleme psihice, după ce m-a băgat în taxi şi mi-a trântit uşa în nas, s-a dus la Kara şi i-a spus, că eu am plecat de la petrecere pentru că nu mă simţeam bine. M-am calmat cu greu şi i-am explicat cum a stat treaba şi m-a asigurat că va vorbi cu el. S-a asigurat şi de mine, iar eu am liniştit-o spunându-i că sunt bine şi că nu este nevoie să vină la mine.

Trebuie să mă gândesc neapărat la o modalitate de răzbunare. Niciodată nu am purtat pică cuiva, dar ce a făcut el este sub orice critică. Trebuie să-i arăt că nu-mi poate controla viaţa, nu are niciun drept să facă asta!

Tot weekend-ul mi-a fost ocupată mintea cu ceea ce s-a întâmplat, nu m-am putut concentra la absolut nimic! Urăsc senzaţia asta!

Ziua de luni începe normal, cu alarma care se agită lângă capul meu şi cu mine total aeriană. M-am pregătit rapid pentru o nouă zi, mai mult fizic decât mintal şi am încercat de-a lungul cursurilor să fiu cât mai atentă. Prima oră, cea de psihologie experimentală, trece pe nesimţite, dar urmatoare, mă ia total pe nepregătite. Mereu am fost curioasă în legătură cu ora de pedagogie. Ce vom face? Cum va fi? Sunt de-a dreptul entuziasmată în momentul în care intru în sala de curs. Mă trezesc zâmbind de zor înaintând printre bănci pentru a-mi găsi un loc, însă acesta îmi piere de îndată ce fac contact vizual cu persoana cea mai neaşteptată vreodată. Recunosc imediat acei ochi albaştri şi acel păr negru ondulat şi dezordonat. Se uită în altă parte şi nu mă observă aşa că încerc să profit de asta şi să mă aşez undeva înainte s-o facă. Mă uit grăbită după un loc liber dar simt o oarecare strângere de inimă când într-un final găsesc unul. Deşi aş prefera să stau langă Stephen, cu tragere de inimă mă întorc şi înaintez spre fata îmbracată la patru ace, cu o fustă creion de culoare bej, un maieu alb, perfect mulat pe bustul şi talia ei perfectă, un sacou de culoare neagră şi o pereche de pantofi cu toc criminal de aceeaşi culoare. Exact înainte să ajung în dreptul ei, îmi întorc privirea şi îndrăznesc să o arunc spre singura persoana pe care o cunosc din încăpere. Sunt puţin uimită în momentul în care constat că mă priveşte la rândul lui. Fac contact vizual cu acei ochi familiari şi dau de prea bine cunoscutul bloc de gheaţă. Îmi întorc privirea spre acea fată şi mai încerc să înaintez un pas, însă ceva mă opreşte s-o fac. Felul în care râde alături de persoanele din jurul ei, mă face să îmi dau seama că nu este mai mult decât o fată răzgâiată de bani gata, cu care nu m-aş bucura să intru în contact. Mai arunc o privire fugară prin sală, dar mi-o opresc fără să-mi dau seama, pe silueta cunoscută. Parcă citindu-mi gândurile, se zgâieşte la mine şi-mi transmite din priviri să nu mă apropii mai mult de individă. Îmi dau ochii peste cap şi îndrăznesc să înaintez spre Stephen. Trebuia să-i mulţumesc oricum pentru ajutorul oferit în găsirea camerei Karei, aşa că am un motiv să intru în conversaţie cu el. Sincer, prefer încă o scenă facută de el, decât să fiu nevoită să stau lângă fiţa aia. Mă apropii, uitându-mă în oricare altă parte, numai în ochii lui nu, iar în momentul în care ajung în dreptul lui, îmi fac curajul şi întreb:

-Este liber?

Deşi mi-am făcut în minte pe drumul până aici numeroase scenarii, ajung să mă rezum la asta. Idioată! Sigur va spune, nu! Însă el doar mă priveşte şi-mi transmite din priviri, că mă pot aşeza. Zămbesc mulţumind cerului şi încercând să-mi dau seama ce am ratat. De ce se comportă, draguţ cu mine? Totuşi nu mai stau să despic firul în patru ci doar mă aşez oftând.