Iubire infinită

Capitolul 9

Dimineața mă surprinde în patul meu, un pat mai mult decât comod ce absoarbe toată energia negativă.

Gândul meu zboară imediat la Aaron, oare...el s-o fi trezit?Simt cum stomacul mi se strânge şi cum o durere apăsătoare nu-mi lasă inima.Picioarele mele fac contact cu podeaua rece, eu înaintând pe proprile puteri până la parterul casei.Se pare că sunt, din nou, singură.Mă îndrept spre livingul luminos, este trecut de ora 11 deci soarele e deja pe cer.Mă aşez la pian şi închid ochii încet, adunându-mi toată durerea, ating cu degetele clapele, tresărind la dulcea reîntâlnire.Părinții mei nu mă lasă să cânt la pian...spun că este o pierdere de timp însă eu găsesc asta ca pe o cale de a evada din mocirla monotoniei din viața de zi cu zi, este ca o portiță.Închid ochii şi las muzica să-mi pătrundă în vene, lăsându-mă purtată de melodie.În perioada aceasta nu prea am cântat deoarece piciorul meu nu avea suficientă putere pentru a apăsa pe pedală dar şi pentru că mama era acasă, în fond, ea este cea care îi bagă tatei prostii despre cântatul la pian.

Deschid ochii în momentul în care simt că melodia a ajuns la final, desprinzându-mi mâinile încet de pe clapele ce mă ajută să visez până la cer şi înapoi.Mai stau câteva secunde pe scaun, timp în care privesc pianul negru.Aud laptopul ce-mi sună, anunțându-mă că cineva are chef de vorbit pe Skype aşa că odată desprinsă din lumea de basm alerg până pe balconul camerei mele deoarece de acolo se aude sunetul "deranjant", cum îi spune mama.Mă aşez pe scaunul comod şi dau răspunde înainte de a mă uita cine sună.

-Ce faci, frumoaso?întreabă băiatul ce are în mână o țigară.
-David, bună!spun eu afişând un zâmbet sincer.
-Ce face frumoasa şi scumpa mea verişoară?întreabă acesta în timp ce inhalează fumul țigării.
-Cântam, spun eu.
-Deci să înțeleg că eşti singură acasă? spune acesta zâmbind.
-Ce bine mă cunoşti tu, dragul de tine, spun eu alintându-l.
-Doar eşti vară-mea, spune acesta după care mai savurează nicotina.
-De ce ai sunat, David?spun eu trecând direct la subiect, oftând prelung.
-Diseară zbor spre New York, iubito!spune acesta după care afişează un zâmbet de invidiat.

Reacția mea a fost una destul de amuzantă, mărindu-mi ochii cât cepele şi căscând gura teatral, amuzându-l pe cel ce stă în fața ecranului.

-Voi avea nevoie de ajutor, nu prea cunosc oraşul şi voi avea nevoie de...un mic ghid, spune acesta afişând un rânjet pervers în colțul gurii.
-Sigur că da, aduc eu conversația pe drumul cel bun.
-Iubitule?Vine puțin, te rog!aud în fundalul apelului.
-Hai, du-te amorezule!spun eu râzând.
-Aş vrea eu, e mama, spune acesta ridicându-se încet de pe scaunul pe care a stat pe timpul conversației noastre şi probabil nu numai.

Am izbucnit într-un râs după care am încheiat apelul cu dragul meu verişor, ecranul laptopului revenind la normal.
Am navigat puțin pe Instagram şi Facebook cu această ocazie, anunțând astfel cât de curând un live, simțeam nevoia de asta...nevoia de a le împărtăşii oamenilor răspunsurile la multele întrebări pe care şi le pun.

'Bună, dragilor, am văzut că se dezbat suficiente subiecte cu privire la câteva dintre acțiunile şi întâmplârile din ultima vreme ce sunt cu privire la persoana mea aşa că decât să vă umpleți mintea cu lucruri neadevărate sau cu un adevăr parțial am zis să vă răspund la toate.Astăzi, oare 17:00 voi face un live pe facebook doar pentru voi, pentru a clarifica câteva subiecte.'

Am închis ecranul laptopului şi am coborât la parter pentru a vedea locul în care voi face live-ul respectiv iar sufrageria nu arată rău deloc aşa că voi poziționa laptopul pe masă.Acum mă duc să mă îmbrac, având în vedere că e doar un live dar şi pentru că vreau să merg să-l întâmpin pe verişorul meu la aeroport, vreau să mă îmbrac adecvat.Simt cum emoțile mă copleşesc, îmi este frică să nu dezamăgesc pe nimeni cu răspunsurile mele, țin mult la oamenii ce mă apreciază şi stiu că îmi sunt alături.