Iubire infinită

Capitolul 31

-Ce vrei să-mi spui?întreb imediat ce pun ceaşca cu cafea înapoi pe masă.
-E ceva ce îți poate pune viața în pericol, Medison, spune îngrijorat.
-David, spune odată ce ai de spus!
-E legat de Mattew...am făcut exact ce mi-ai cerut şi am aflat că el a pus la cale ca tu să faci acel accident, ba mai mult, este în stare să facă orice doar ca să fiți din nou împreună, spune el îngrijorat.

Gura mea se întredeschide într-un "O" perfect.Nu vreau să cred că David tocmai mi-a spus asta...nu vreau să cred asta!Îl cunosc pe Mattew şi ştiu că e impulsiv dar nu cred că mi-ar vrea răul.

-Medison, vrei să vorbesc cu el?
-Nu, nu e nevoie, David, pot rezolva şi singură asta, spun cu încredere în mine.
-Medison, dacă ți se întâmplă ceva îl omor!spune hotărât.

Il cred în stare dar ştiu că Mattew nu e în stare să-mi facă rău, sunt sigură de asta.

***

Opresc în fața imensei case care imi este foarte cunoscută deja şi intru în curte.Fiind în fața uşii apăs de trei ori pe buton în aşteptarea unui răspuns, de fapt...mai multe răspunsuri.

Uşa se deschide iar în fața mea se află Mattew cu o pereche de pantaloni de trening ce îi stau pe şolduri, lăsându-i la vedere abdomenul.

-Medison..., spune el uimit.

Nu spun nimic, vreau doar să punâ un tricou pe el şi să vorbim, să-mi răspundă la tot.

-Intră!mă pofteşte dându-se din fața mea în lateralul uşii.

Intru fără să spun nimic şi mă apropii de living, aşezându-mă pe canapeaua neagră, minimalistă.Sunt foarte tensionată şi vreau ca această întâlnire să se termine cât mai repede.

Mattew îşi face apariția şi se aşează pe canapeaua de lângă cea pe care stau eu, punându-şi o mână pe spătarul scaunului.Îmi dreg vocea...vreau să aflu totul.

-Am nevoie de nişte răspunsuri, îi spun privindu-l în ochi.

Vreau să-i urmăresc fiecare reacție pentru a şti dacă minte sau nu, nu vreau să-mi scape nimic.

-Ce şti despre accidentul meu?întreb direct analizându-i fiecare gest.

Uimirea i se poate citi în ochi dar după aceea îşi revine, probabil dându-şi seama de intențile mele.

-Nimic din ceea ce şti şi tu, frumoaso!spune el degajat.

Joacă bine teatru...poate prea bine.

-Nu te juca cu mine, Mattew şi spune-mi ce şti despre accidentul meu!!ridic tonul.
-Ți-am mai spus, nu ai să scoți noutăți de la mine, mă înştiințează el.

Hmmm, ciudat...dacă chiar nu ar şti nimic probabil nu ar fi atât de surprins de întrebarea mea sau poate s-ar supăra că l-am suspectat pe el dar nu....

-Unde erai când a avut loc accidentul meu?întreb la fel de rece.
-La birou, dar ce e ăsta?Un interogatoriu?întreabă el încruntându-se.
-Numeşte-l cum vrei!Ce căutai la spital vorbind cu medicul Garçia?
-Este un bun pri...
-Nu mă minți!i-o tau eu, ridicând tonul.
-Dar nu te mint, iubito, e purul adevăr...

E clar că aşa nu voi ajunge nicaieri...absolut nicăieri.

-Spune-mi, Mattew, ai avut vreo legătură cu accidentul meu?întreb clar şi răspicat.

Priveşte în gol.Te-am prins, nemernicule!

-Nu, Medison, la naiba...nu am!spune el nervos.
-Bine, fie, spun şi mă ridic de pe scaun mergând hotărâtă spre iesire însă mâna sa îmi prinde brațul imobilizându-mă şi obligându-mă să-l privesc.
-Nu, pleca...te rog, mi-ai lipsit atât de mult, spune acesta plimbându-şi nasul pe fața mea, privindu-mă din când în când în ochi.