Iubire infinită

Capitolul 72

Răspunsul nu întârzie să apară şi uşa se deschide, în fața mea apărând un Mattew cu un zâmbet larg.

-Ai venit la noi, soția mea frumoasă, spune zâmbind.

-Unde e Adeline?întreb rece şi acră privirea parcă trecând prin el.

-Shhhh, mai întâi trebuie să mă asigur că l-ai sunat pe Aaron, trebuie să apară, nu?întreabă Mattew ieşind din casă.

-Ce?

Sunt total confuză.

-Credeai că Amalia te crede atât de bună prietenă încât să te ajute, ai căzut în plasa noastră, soția mea, nu ți-ai folosit potențialul la maxim, spun cu o privire demnă de milă.

Nu spun nimic, privesc cu ochi mari şi total confuză. Ce joc e ăsta? Unde mi-e copilul..?

-Ca să fie mai pe înțelesul tău, ştiam că îl vei suna pe Aaron, spune zâmbind malefic.Vino, mă smuceşte spre interiorul casei, lucru care mă scoate din minți.

-LASĂ-MĂ!țip în disperare în speranța că poate cineva mă aude.

Îmi duce mâna la gură pentru a mă face să tac, moment în care îi înțeleg planul, moment în care inima îmi tresare, realizând că el...plănuieşte moartea lui Aaron.

Este o casă abandonată, frigul predominând în încăpere şi brusc, mă trezesc legată de un lanț prins în tavan.Sunt speriată şi îngrijorată. Copilul meu chiar a stat într-un loc ca ăsta?

-Mattew, unde e fiica mea?întreb fiind gata să-l omor pe jegul ăsta.UNDE E FIICA MEA?!!simt că turbez de-a dreptul.

Te rog, Doamne!

-Shhh, spune atunci când aude motorul soțului meu în fața casei. Rahat!!

Nu....Doamne...Aaron, nu veni!

Mattew dispare din tabloul ce îl am în fața ochilor şi brusc, îl văd cu Adeline în brațe, mândru de ceea ce mă face să simt. Jur că îl omor cu mâinile mele!

-Adeline..., spun printre lacrimile în care am izbucnit.Mattew, te rog, spun încercând să îmi stăpânesc lacrimile.

-Acum o să îi arăt tabloul soțului tău, tabloul pe care îl percep eu pentru viitor, din păcate, el nu e în el, spune făcând teatru şi fiind de-a dreptul înfricoşător.

E nebun...

Mă blochez, nu ştiu la ce să mă aştept.Sunt blocată şi pentru prima dată...realizez că are un plan bine pus la punct.Încerc să mă dezleg de acest lanț ce am impresia că e mai greu decât mine -în zadar.

Când îl observ pe Aaron agitat intrând în cameră şi încercând să mă dezlege, simt că o să îl pierd, azi, simt că o să îl pierd.

-Aaron, îl sărut privindu-l în ochi.

Simt o tensiune în cameră şi am impresia că nu îi fac față, totodată, mă simt neputincioasă. E aici, pentru fiica noastră...

-Aaron, sunt foarte speriată, te rog, te rog, ia-o pe Adeline, spun grăbită şi agitată.

Sunt cu psihicul la pământ, nu mai am putere să continui. Mişc mâna legată pentru că nu găsesc alternative de a scăpa -înebunesc.

-Surpriză!spune Mattew intrând în cameră cu fiica noastră în brațe.

-Mattew, dă-mi-o pe Adeline, nu te juca cu mine, Mattew, spune Aaron încercând să îşi păstreze calmul.

-Shhh, vino, bombonica mea, trebuie să te ducem într-un loc mai liniştit...se vor agita lucrurile pe aici, spune dispărând din peisaj cu micuța mea.