Iubire infinită

Capitolul 48

Dumnezeule!

-Sofia, gata, gata, nu te agita, totul va fi bine!spun grăbită încercând să o liniştesc pe draga mea prietenă care trece printr-un moment greu.
-Cum poți să spui că totul va fi bine când eu toată viața am fost ținută sub aripa părinților mei, cum crezi că mă voi descurca când acum am propriul meu copil?!spune ridicând tonul iar frica din ochii ei se citeşte de la o poştă.
-Sofia, sper că...nu te gândeşti la...avort?întreb speriată.
-Doamne fereşte, Medison!Cum poți să te gândeşti la asta?Normal că nu, spune aceasta punându-şi mâna pe burtă.
-Măcar te-ai gândit să dai de tatăl copilului?întreb încercând să o ajut pe cea mai bună prietenă a mea.
-Nu, Doamne, nu, spune acesta masându-şi tâmplele cu ochii îmchişi.
-Sofia, tatăl copilului trebuie să ştie că tu ai un copil cu el!spun folosindu-mă mult de mimica feței şi ochii dilatați.
-Medison, nu-i ştiu nici măcar numele, cum crezi că pot să dau de el?!se răsteşte femeia ce ocupă scaunul din fața mea.
-Păi, nu ştiu, mergi din nou în seara asta la clubul ăla, Sofia, nu poți să-i ascunzi un lucru ca ăsta!spun ultima parte şoptită.
-Bine, gata, nu te ambala aşa, gata.Mă voi duce diseară la clubul acela!spune aceasta.

Iisuse Hristoase!Femeia asta e plină de surprize...

***

Odată aflată la birou, în fața laptopului, munca care a rămas nefăcută din zilele în care am absentat trebuie rezolvată.După ore bune în care am încercat să trimit mail-uri şi să programez şedințe, momentul în care stăteam cu capul sprijinit în cot încercând să mă pun într-un comun acord cu şeful federației din nordul Americii este întrerupt atunci când la uşă bate cineva iar după bătăi pun pariu că e secretara mea.

-Intră!spun preluând postura dreaptă şi, îmi place să cred, impunătoare.
-Bună ziua, doamnă, a-ți primit această scrisoare adineaori, spune aceasta înmânându-mi plicul alb.
-Mulțumesc, spun şi deschid scrisoarea.

"Poate că acum ți-a ieşit planul dar binele nu e niciodată de durată.."

-Lili, cine a adus această scrisoare?întreb încruntându-mă asupra scrisului de mână aproape caligrafic.
-Era un domn înalt cu păr negru şi îmbrăcat la costum, spune aceasta.
-Aha, mulțumesc, te rog să nu mă mai deranjezi, după cum şti, am multă treabă, spun şi pun scrisoarea pe birou.
-Da, am înțeles, doamnă, o zi bună!spune înainte să închidă uşa.

Odată rămasă singură pun mâna pe mobil şi apelez numărul de telefon care îl am asociat persoanei "Victor".

-Da, doamnă!spune acesta la capătul firului oprindu-mi aşteptarea.
-Victor, am nevoie să faci ceva pentru mine, spun repede şi hotărâtă.
-Orice, doamnă!

***

-Sunt îngrijorată, Aaron, spun în timp ce mă răsfăț cu masajul degetelor sale lungi pe scalpul meu.
-S-a întâmplat ceva?întreabă îngrijorat.
-Am primit azi o scrisoare, spun ridicându-mă din pat şi îndreptându-mă spre birou, sertarul drept fiind locul în care am depozitat bucata de hârtie.Uită-te şi tu!spun înmânându-i-o.
-Binele nu e niciodată de durată?Cine dracu e ăsta?!se ridică Aaron nervos din pat.Când ai primit-o?
-Azi, la birou, mi-a adus-o Lili, am întrebat-o cum arăta bărbatul care a adus-o:brunet, înalt şi cu fața îmbătrânită, spun debusolată.
-Am să-mi anunț oamenii, trebuie să anunțăm poliția, spune iubitul meu aruncând scrisoarea pe pat şi trecându-şi mâna prin păr vine spre mine.Iubito, nu mai permit nimănui să te atingă, spune cuprinzându-mi chipul îm palmele sale imense.

Buzele sale se unesc cu ale mele şi un sărut prin de dragoste şi amor se infiripă între noi, focul crescând în sufletele noastre.

***