Iubire infinită

Capitolul 39

Din perspectiva lui Aaron

Stau de zece minute în fața imensei clădiri iar iubita mea nu îşi face apariția.Ies val-vârtej din maşină şi mă îndrept cu paşi mari şi repezi spre intrare, loc în care Lili mă priveşte speriată.

-Unde e?întreb repede.
-Nu ştiu, a mers la baie dar nu s-a mai întors, spune speriată privindu-mă cu lacrimi în ochi.

Ochii mi se măresc iar fața mea nu colaborează cu ei.Cum adică nu s-a mai întors?Ce se întâmplă?Unde este Medison?

-Poftim?întreb într-un final.
-Domnule Shoutfill, îmi pare rău!

Unde e?Ce se întâmplă?

-A mai avut cineva acces la baie?întreb extrem de repede.
-Da, doamna de servici, noua angajată.

Exact despre ce vorbeam.Am nevoie de un nume şi un portret făcut de secretara cu păr ca abanosul.

-Dă-mi un nume şi zi-mi cum arăta aceea femeie.
-Marta Fool, o femeie cu păr castaniu, ochi negri, piele zbârcită şi slabă, spune femeie încercând să fie cât mai precisă.
-Mulțumesc!spun înainte să întorc spatele.

Intru în maşină şi caut numele care ştiu că mă poate ajuta, aici, acum.Nu pot să descriu cum mă simt, de parcă cerul a căzut peste mine cu norii plini de bolovani.Femeia pe care o iubesc a dispărut, iar nimeni nu ştie nimic.

-Alo, Marc?!spun imediat ce aud un răspuns la capăul firului.Caută tot ce se poate despre numele "Marta Fool", repede.
-Da, domnule!spune şi închide telefonul.

Strâng puternic volanul, încheieturile albindu-se, la fel şi buricele degetelor.Unde este?Ce i s-a întâmplat?Telefonul mă întrerupe din gândirea mea şi încercarea de a o găsi.

-Marta Fool-stabilită pe strada A1, nr.203.Femeia are 47 de ani, a lucrat pentru o firmă în State timp de 3 ani şi...
-Mulțumesc, Marc, am primit tot ce-mi trebuia.
-Nu vreți să vin cu dumneavoastră?întreabă acesta îngrijorat.
-Ba da, vino şi fi pe poziții, spun pornit pe a afla totul posibil.

Pornesc motorul maşinii şi înaintez spre locația dată de ajutorul meu de nădejde, Marc.Îmi pun toată nădejdea în acest om şi niciodată nu m-a dezamăgit, nu m-a trădat.
Odată ajuns în fața casei în paragină ce pare făcută pe un stil rustic, cobor nervos din maşină.Cu colțul ochiului pot observa maşina lui Marc ce face curba bruscă la capătului străzii.Bat la uşă nervos şi repede, aşteptând un răspuns.Femeia deschide uşa şi mă priveşte speriată, nu îmi trebuie mai mult de o secundă şi mă năpustesc asupra gâtului său obligând-o să spună adevărul.

-Unde e?spun printre dinți.
-Cine?spune speriată făcând ochi mari.
-Nu face pe proasta, unde e Medison?întreb din nou strângând de maxilar.
-Nu ştiu!
-Tâmpito, pentru mine e tot una dacă te împuşc acum sau te las să trăieşti dar pentru tine nu cred, acum spune odată unde mă-ta e Medison!spun încercând să nu o omor.
-Jur, nu ştiu!spune.
-Pentru cine lucrezi?întreb mişcând de maxilarul încordat.

Nu spune nimic, tace iar asta urăsc.Cu siguranță e cineva care îmi vrea răul, cel mai ascuns rău.Simt că răul s-a adeverit peste mine încă din momentul în care femeia pe care o iubesc nu şi-a mai făcut apariția.

-Pentru cine lucrezi?!!!țip.

Îmi răspunde dar mă rog din tot sufletul să nu fi auzit bine.Cum e posibil aşa ceva?