Iubire infinită

Capitolul 44

Deschid ochii şi adevărul mă izbeşte cu o brutalitate imensă fix în cap.Mă aflu în aceeaşi cameră care a fost etichetată drept "camera lui Medison" acum o săptămână şi jumătate.Ziua asta cu siguranță va fi ca şi celelalte, eu stând legată cu nişte lanțuri extrem de grele la mâini.Realitatea însâ e puțin diferită, am mâinile rodicate la capătul patului semn că am dormit aşa toată noaptea însă lanțurile au dispărut ca printr-o magie.Încheieturile mâinilor sunt extrem de slăbite şi mă dor foarte tare, enorm de tare.Primul lucru pe care îl fac este să mă îndrept spre geam extrem de pornită, pentru a privi la lumea de afară deşi nu pot să văd prea multe înafară de geamul unei sufragerii a unui apartament ce este chiar în fața mea.

Brusc, o femeie intră pe, ceea ce cred eu că e, uşa de la intrare, îşi pune grăbită geanta pe fotoliu şi, supărată, se aşează pe fotoliu şi priveşte în gol.Mă întreb ce i s-a întâmplat, ce o supără, oare are legătură cu lumea din exterior?Un bărbat apare şi el la cam cinci minute după ea şi este parcă mai nervos decât ea.Imediat ce o priveşte lung cu maxilarul încleştat sare cu gura pe ea, probabil reproşându-i ceva.Mă întreb oare aşa arătam şi eu cu Aaron când ne certam?Femeia începe să răspundă atacului soțului său -bănuiesc că e soțul ei- şi probabil vrea să se protejeze.Totuşi, nu pot să îi văd suficient de bine fața femeii însă apartamentul, estetica acestuia, mi se pare cunoscută.

Normal că mi se pare cunoscută, nu e prima dată când văd un apartament cu temă minimalistă.Femeia se retrage în dormitor şi am doar o vagă privelişte asupra acestuia, mai exact capătul patului.Bărbatul, însă rămâne în sufragerie, probabil pentru a se tempera.

Uşa se deschide iar cu o simplă mişcare de cap pot observa că Mattew şi-a amintit de mine.

-Bună dimineața, spune acesta.Ce faci?întreabă punând tava cu mâncare pe pat.
-Ceva ce nu am mai putut face destul timp, îi scuip cuvintele în scârbă.
-Te iubesc, spune apropiindu-se de mine.
-Mă laşi odată singură?întreb într-un final exasperată de, pur şi simplu, prezența lui aici.

Aud uşa închizându-se, semn că am rămas singură şi că pot să-mi îndrept, din nou, atenția spre familia ce, vreau să cred, mă va ajuta să nu mă plictisesc, urmărindu-le astfel, povestea.

Bărbatul pleacă, trântind uşa în urma sa, extrem de nervos, probabil zguduind tot apartamentul.Femeia revine în living şi, cu laptopul în poală, se aşază pe canapeaua din piele neagră.Din nou, fața ei, este acoperită de părul brunet care este de lungime medie iar asta mă enervează a naibii de tare.
Telefonul ei sună de pe măsuța de cafea, ezită puțin dar răspunde.Nu pare o conversație care să o înveselească, ba din contră, devine tot mai tristă pe parcursul acesteia.Probabil un membru al familiei ei a decedat?Nu pot să-mi explic de unde atâta amărăciune, atât în gesturi cât şi pe sfertul de chip pe care reuşesc să-l văd aproape din profil.

Închide telefonul şi doar mijind ochii, aş fi reuşit să observ cum îşi şterge o lacrimă.Înclin capul în partea dreaptă doar pentru că nu mă gândeam că o persoană poate fi atât de îndurerată doar după un telefon, deşii chiar şi mie mi se întâmplă uneori.

Seara se aşterne peste frumosul New York iar asta pot observa stând în pat şi privind la picioarele mele ce au o dungă roşiatică pe gambă.Mă întreb...oare ce mai face femeia pe care am ales să o botez "Lora"?Mă ridic din pat şi înaintez spre geam.Nu e nimeni în living dar brusc, parcă ştiind că eu privesc atent, uşa de la intrare se deschide iar pe ea intră femeia trăgând după ea un bărbat înalt, cu un corp lucrat ce pare să-i analizeze mersul.Nu este bărbatul de mai devreme, este unul total diferit dar se pare că femeia nu este atât de bună pe cât credeam.

***

Încă o zi în închisoare, singurul lucru pe care pot să-l fac e să urmăresc povestea familiei Danville, cum am numit-o eu.Povestea lor mă relaxează mai ales că văd doar o părticicâ din tot ce se întâmplă în amalgamult vieții.Soarele e deasupra New York-ului iar eu stau la întuneric, aici, în pustietatea încăperii.Mă apropii de geam şi privesc spre camera ce poate fi numită living de către oricine.Femeia se trezeşte, poartă un halat de saten bordo ce i se opreşte deasupra genunchilor, trece fugitiv prin living şi probabil intră în bucătărie.După mai puțin de cinci minute se îndreaptă spre uşă, deschizând delicat, imediat ce-şi dă părul după urechea dreaptă.

Pe uşă intră îmbrăcat lejer....Aaron?