Iubire infinită

Capitolul 5

Aerul este sufocant, plin cu vanilie şi cicolată.Mama mea este în bucătărie şi pregăteşte un ceai iar eu stau tolănită în pat, aproape imobilizată, schimbând canalele la TV mai ceva ca un bătrân căreia i s-a terminat filmul de la ora 17.Nu îmi place starea asta pe care o am, mă face să mă simt inutilă, fără pic de folos, nu îmi place să ştiu că cineva simte nevoia să mă îngrijească, mă face să mă simt slabă dar se pare că viața de multe ori te izbeßte cu întâmplări neaşteptate.

I-au telefonul de pe noptieră şi caut în contactele acestuia numărul de telefon al prietenei mele care, spre surprinderea mea, l-am găsit repede.După 4 sunete lungi ce îmi puneau răbdarea la încercare îi aud vocea prietenei mele la capâtul firului, somnoroasă.

-Alo?spune asta nedezmorțită.
-Bună dimineața şi ție, spun eu glumeață.
-De ce m-ai suna la ora asta?întreabă ea morocănoasă.
-Este ora 12, eşti vampir sau ce naiba?
-Nu, sunt om...nu toată lumea are o viațâ atât de activă ca şi a ta!spune ea parcă mai dezmorțită.
-Ei bine, nu mai e atât de activă, spun eu cu o urmă de regret în glas.
-Ce vrei să spui?întreabă ea trează total încât puteam să simt îngrijorarea din vocea ei
-Mi-am sucit glezna, draga mea, prin urmare...nu cred că voi putea fi prezentă la balul mascat...
-Poftim?Ce?Nu....cum?spune aceasta agitată.

Întradevăr, îmi doresc să merg la acel bal mascat dar îmi doresc şi ca glezna mea să se facă bine, ador să alerg iar în condițile astea nu voi putea merge nici măcar 50% la acel bal.

-Nu voi reuşi să ajung la bal, Sofia, o înştiințez eu pe prietena mea ce probabil nu a realizat că asta mă poate afecta pe o durată mai lungă.
-Medison!se oftică aceasta.
-Distracție!spun eu după care în chid laptopul pentru că sunt mai mult decât sigură că va încerca să-mi demonstreze că acesta este doar un impas în drumul meu spre glorie, cum încearcă mereu.

În încercarea mea de a ajunge pe balcon, cu ajutorul cârjelor reuşesc să mă aşez pe scaunul alb, cu un burete înflorat tapițat în şezutul şi spătarul acestuia.Mă simt mai calmă şi mai liberă pe acest balcon, mă simt mult mai bine şi mai deschisă.Sunt mai mult ca sigură că am reuşit să o supăr şi să o înfurii pe Sofia dar nu vreau să-mi pun în pericol sănătatea, cu atât mai puțin la un eveniment la care, cu siguranță va trebui să încalț nişte tocuri amărâte.

Privesc la peisajul ce se întinde în fața mea şi văd un New York ca în poveşti.Spre deosebire de zona centrală, cartieeul acesta este unul mai retras şi mult, mult mai liniştit, trotuarele având copăcei de-a lungul acestora, pe margine care despărțea şoseaua pentru maşini de alee.

-Frumoasa adormită..., spune mama stând în colțul tocului de la uşa din sticlă de termopan ce de multe ori, rămâne deschisă şi pe parcursul nopților de vară toride.
-Mama, m-ai speriat, spun eu uşurată imediat după ce am tresărit zdravăn.
-Ți-am adus un ceai, îmi pune aceasta tava pe masa de sticlă, lângă telefonul mobil.
-Mulțumesc, spun eu zâmbind amabil.
-La ce te gândeai?întreabă mama.
-Am fost invitată la balul mascat, au fost invitați toți elevi cu rezultate eminente din întreg New Yorkul, am fost selectată printre primii trei, spun eu melancolică.
-Scumpo, asta este extraordinar! spune mama entuziasmată.
-Ei bine, viața îți pune blocaje, prin urmare, nu voi reuşi să ajung, spun eu privind spre piciorul ce îmi stă întins.
-Ohh, scumpo...vom face noi cumva şi vei reuşi să ajungi, când e acest bal?întreabă mama.
-Mâine seară, nu am nicio şansă cu acest picior, spun eu ofticată arătând spre glezna mea.
-Te voi trata, dacă tu chiar îți doreşti să ajungi, voi avea grijă să te faci bine, deja eşti puțin mai bine, nu-i aşa?

Mai bine?Serios?Am glezna sucită şi ea crede că mă voi face bine până mâine seară?Clar, punctul biologie nu a fost cel forte şi preferat al mamei în liceu altfel ar şti că o astfel de căzătură ar avea nevoie de minim cinci zile pentru a se reface parțial.

-Mamă, fie că mă voi trata sau nu suficient de bine tot nu voi fi destul de înregulă pentru a putea participa la acea petrecere dată în cinstea genilor din New York, spun eu destul de tensionată.
-Medison!spune mama accentuând cuvântul rostit după care iese din camera mea val-vârtej.

Uneori este atât de încăpățânată dar îmi place să câştig în fața ei, am impresia câ îmi impun respect şi mă fac înțeleasâ în fața adulților, uneori mă simt mai deşteaptă decât multe persoane de la biroul mamei doar prin modul în care vorbesc.

Cu ajutorul cârjelor pe care Dumnezeu ştie cum am reuşit să le folosesc, ajung în camera mea, pornesc TV-ul şi mă tolănesc în pat, cu siguranță asta e cea mai plictisitoare zi din viața mea, în mod normal, acum aş face o activitate cultural-educațională sau aş fi prezentă la sala de forță dar nici asta nu mai pot face cu glezna asta afurisită.

Un film romantic sună bine, accesez internetul de la televizorul agățat pe peretele din camera mea şi caut ceea ce caut.Cu siguranța nu e pe lista mea de vizionări dar "Me before you" are o copertă interesantă şi tentantă, nu sunt adepta filmelor deoarece consider că să stai două ore tolănit într-un loc, privind la o poveste de iubire care este exact cum visezi tu să fie a ta, plângând într-un final pentru că tu nu poți avea una ca şi în acel film afurisit dar se pare că seara asta nu are nimic mai interesant rezervat aşa că partea cu filmul nu sună atât de rău.

Se pare că totul s-a sfârşit aşa cum credeam eu, eu plângând cu lacrimi de crocodil pentru iubirea ce nu le-a fost împărtăşită şi care nu va mai fi vreodată.Uneori viața este atât de nedraptă încât îți vine să spui pur şi simplu "Adio!" tuturor înainte de a-ți lua viața de pe cel mai înalt pod pe care îl şti.Cei doi erau atât de potriviți, nu contează aparențele sau ce preferințe ai, contează iubirea ce ți-o poartă partenerul, rugându-te să fie cel puțin la fel de mare ca cea pe care i-o porți tu.

În următoarea secundă, un ciocănit în usă mă readuce la realitate, aleg să nu deschid deoarece vreau să adorm în minte cu acest film minunat ce mi-a deschis ochii spre mai multe lucruri.Am stins ecranul imens al televizorului şi m-am înfofolit în pătura subțire dar extrem de pufoasă de culoare albă, lasând-o să-mi încălzească fiecare părticică a corpului.

-Noapte bună, scumpo!aud încet în tocul uşii pe mama, simțind cum o dungă de lumină se strecoară pe bărbia mea.

Ador diminețile de vară, sunt atât de perfecte...mirosul florilor, ciripitul păsărilor, totul este perfect, parcă rupt dintr-un basm, totul până la piciorul meu tolănit în pat, ce nu dă semne de vindecare.Un ciocănit în uşa mea cea albă mă scoate din transa mea, luându-mi privirea de la faşa ce-mi înfăşura glezna.

-Bună dimineața, iubito, ți-am pregătit micul-de-jun, sper să-ți placă, eu ajung târziu, ieri cum mi-am luat liber am mai multe acte de semnat şi am o întâlnire cu bancherii italieni, ne vedem diseară, spune aceasta în timp ce-mi pune tava cu cele două ochiuri de ouă cu spanac după care mă sărută pe frunte şi iese din cameră ca un uragan.

De obicei este foarte atentă cu mine dar de multe ori munca este înaintea oricărei obligații față de familie.O iubesc enorm de mult şi mă bucur că îmi este alături în momentele grele.

În dimineața asta am hotărât să nu mă mai folosesc de cârje, trebuie să mă vindec singură.Soneria telefonului mă întrerupe în încercarea mea de a merge, mă apropii încet de birou şi când văd că apelantul e "Sofia".

Chiar o iubesc pe fata asta dar sunt mai nult ca sigură că acest apel va fi cel prin care mă va anunta că voi participa fără dar sau poate la petrecerea din seara asta deci întâmplarea face că nu voi răspunde acestui apel deoarece nu am dispoziția şi nici nervii necesari pentru a-i explica ei câ sănăatea mea este pe primul loc.

De obicei, nu prea am grijă de sănătatea mea şi o neglijez, punând învățatura pe planul "a".Ei bine, acum lucrurile stau altfel, am nevoie de o perioadă de recuperare în care să îmi vindec glezna şi rațiunea...mai ales rațiunea...