Iubire infinită

Capitolul 73 - final

O privesc cu lacrimi în ochi şi o privire încețoşată, mi-a zis să o deschid când rămân singură cu el.Aud brusc un "bip" lung ce mă face să ma blochez, să privesc speriată.

Ce se întâmplă...?
Aaron, nu, te rog, nu-mi face asta, te rog, Aaron...

O aud pe Sara țipând în disperare după doctori însă eu sunt blocată, privesc la dragostea mea cum s-a blocat brusc şi buzele mele se întredeschid, sunt speriată şi nodul din gât este atât de mare încât nu mă lasă să scot un sunet.

-Aaron..., îl privesc cu ochii în lacrimi.Aaron?

Vocea mi-i se înmoaie şi ochii mi-i se măresc când realizez ce se petrece.

-Aaron, încep să îl mişc în speranța că se trezeşte.AARON!!țip înecându-mă în lacrimi.AAAAAROOON!!!!!țip în disperare.

Mă doare sufletul şi simt că mă înțeapă inima.Picioarele nu mă mai țin şi mă prăbuşesc, oricum cerul a căzut de mult peste mine, acum îmi fuge şi pământul de sub picioare.Privirea mi-i se întunecă şi simt că a venit momentul să țip de durere. De ce nu îmi răspunde...??

-AAROOOOOON!!!

Răspunde, iubitule...răspunde, vino înapoi la mine, te rog, haide..

Hohotele mele şi suspinele Sarei sunt singurele lucruri ce animă încăperea şi agitația din jur.

-Aaron..., spun în şoaptă, fiind singurul mod prin care mai pot scoate un sunet.

Realizez acum că nu mai sunt om, că Medison şi-a încheiat drumul, că bărbatul pentru care mi-aş da şi viața s-a stins chiar în fața mea iar de data asta, vorbindu-i nu a fost suficient pentru a-l salva, să îl vizitez 24/24. A murit şi odată cu el...am murit eu, Medison.

Hohotele unei femei văduve răsună pe holurile spitalelor cât şi pe conștiința lui Mattew.Pe cine păcălesc...?Acel jeg nu are conștiință.

Mă înec în propriile lacrimi şi simt că Medison zace acum moartă pe gresia rece, o privesc, văd cum îl caută pe Aaron, cum îl strigă dincolo însă nu am putere să mai aleg între viață şi moarte. Taberele au fost împărțite.

A fost prea puțin timp...

"                Draga mea lună mai,

   Sufletul meu, aerul meu...existența mea.Nu ai idee ce frumoase au fost diminețile în care m-am trezit alături de tine şi fiica noastră.

   Se spune că un om nu mai există după ce moare.Ce minciună, scumpo!M-am uitat azi dimineață la voi două.Voi două erați trecutul meu, prezentul meu şi tot viitorul meu.Am schimbat numele fericirii, iubito, este numele tău.

   Nu mă tem de moarte, cu voi două lângă mine, nu mă tem de moarte.

   Iubirea mea!Soția mea!Femeia mea!

   Ai făcut un erou dintr-un student.Dacă ăsta nu e miracol atunci ce e?
   Tu l-ai creat pe Aaron!
   M-ai terminat ca şi cum ai fi terminat una din melodiile tale la pian cu degetele tale grațioase.Am fost creat de tine, iubito.Medison a mea...Adeline a mea...în lumea asta nu am altă frică decât să vă pierd pe voi, dragostea mea.Nu mai sunt eu în mine.Am devenit "voi"...

   Pentru că voi lăsa în urmă două perechi de ochi care trăiesc pentru mine.
   Adeline a mea...am să iau cu mine mireasma oceanului.Cine ştie când vei citi această scrisoare...
   Aud vocea ta şi a lui Adeline din înăuntrul meu.Vă uitați după mine.Veți ieşi curând pe terasă, te vei uita la cele două scaune şi probabil vei zâmbi cu acel zâmbet frumos care mi-a furat inima, o vei lua pe fiica noastră şi îți vei continua viața.
   Îmi lipsiți, în timp ce eu sunt chiar lângă voi două.Nu mă mai simt plecat, m-am obişnuit, pentru că voi sunteți sufletul meu.Să nu uiți niciodată asta, iubirea mea.Eu nu voi muri atâta timp cât voi veți respira, m-am predat ție, dragostea mea pentru că asta nu e doar iubire, e iubirea ce am trăit-o alături de o fată ce a vărsat milkshake pe cămaşa mea, a fost iubirea în care m-am transpus, o IUBIRE INFINITĂ