Iubire infinită

Capitolul 4

Sincer, abia aştept acel bal mascat.În viață mai trebuie sâ te şi distrezi, nu totul ține de şcoală şi imaginea ta în societate.Țin minte că mama mi-a povestit odată despre măuşa Grecel, imaginea ei a fost pătată în momentul în care a început să se drogheze şi să danseze la baruri, era atât de inconştientă încât lumea se speria de multe ori de ea.Categoric, nu voi ajunge atât de departe dar merită să mai ieşi uneori din rutină.În seara asta voi lua cina cu Mattew iar părinþii mei vor merge la o petrecere organizată de familia nu mai ştiu cum ßi mi-au spus să nu-i aştept pentru că petrecerea se ține la cam aproximativ 45 de kilometri de New York.Este puțin cam dubios dar le-am recomandat să se cazeze la un hotel şi să nu conducă pe întunericul groaznic şi să mai fi şi dat pe gât un pahar de, dracu ştie, ce vin.

Urmează să ies pentru a alerga, activitatea asta este tot ce am nevoie în fiecare dimineață...bine, şi o cafea.Alergatul a devenit o rutină pentru mine, mă ajută să mă delectez si să pun problemele pe locul doi.Nike-urile mele arată perfect în picioare, după părerea mea iar bluza de trening Adidas are rolul de a-mi ține de cald în dimineața asta destul de răcoroasă.Ies din casă dar nu înainte de a-mi pune ochelarii de soare, ştiu câ dimineața soarele nu este atât de puternic şi că aceştia, în cazul altor persoane nu ar avea folos, ei bine...în cazul meu, aceştia mă ajută pentru a nu fi recunoscută de paparazii care de multe ori nu au ce face cu timpul liber.Tot odată şi basca neagră pe care este inscripționat "Nike" face treabă bună cu ochelarii de soare.M-am îndreptat cu pas normal spre parcul central, acolo am spațiu suficient pentru a alerga cât doresc eu şi cum doresc eu.

-Dispari!Nu mai vreau să te văd în viața mea!

Cubintele astea mă izbesc din plin şi nu pot să nu mă opresc brusc şi să privesc spre direcția din care s-au auzit aceste cuvinte sfâşietoare.Se pare că un cuplu desparte juramintele pe care şi le-au făcut, cuvintele de "te iubesc".Nu vreau să mă holbez dar țipetele femeii au răsunat în tot cartierul, aleg să-mi continui drumul spre parc.Brusc, o imagine cu Aaron îmi reapare în minte, este o imagine vagă cu el zâmbind.

Gata!Stop!Nu mai vreau să-mi apară şi să-mi reapară în minte, nu mai vreau!Ajunsă pe strada principală gândurile parcă dispar din cauza claxoanelor specifice acestui "minunat" oraş în care toată lumea visează să ajungă....New York.Parcul Central nu e prea departe de aici aşa că ar trebui să ajung repede, sper...

Odată intrată în parc scap de toată galăgia şi aglomerația tipică a oraşului şi îmi pun căştile în urechi pentru a mă deconecta total.Simt cum vântul îmi izbeşte fața atunci când pornesc iar coada este fluturată de vânt şi de alergatul meu alert.Am o condiție fizică de invidiat, zic eu, iar cu asta mă mândresc.Din cauza secreților adunate la nivelul gâtului mă opresc după 30 de minute de alergare constantă, aşezându-mă pe o bancă şi scoțând căştile din urechi pentru a auzi cântecul păsărilor.Asta este una din frumusețile parcului, cel puțin pentru mine,nu mă interesează cât de mare e...sau câte fântâni avem...câte specii de copaci sunt, atâta timp cât în el găsesc relaxare şi refugiu pentru mine este mai mult decât perfect.

-Tu...tu eşti Medison...Smith?întreabă o femeie de vârstă mijlocie.
-Nu, numele meu e Tara Calvine, spun eu apărându-mă.

Eu cu familia mea am stabilit că atunci când vom fi identificați sau recunoscuți să avem un nume fals care sâ nu ne dea de gol şi să fim cât se poate de naturali.De-a lungul timpului am învățat şi treaba cu teatrul iar numele fals a rămas acelaşi de când mă ştiu.
M-am ridicat şi am plecat spre următoarea tură de alergare.

După terminarea programului m-am îndreptat spre casă.În cartier era mult mai linişte, singurul lucru pe care îl auzeam era o maşină ce tocmai a trecut şi cu cât treceam pe lângă o casă, câte un lătrat de câine.Nu vreau să mint, şi câinele familiei noastre latră dar nu atât de mult ca toți aceşti câini.

-Frumoasa mea, dacă ai şti ce bine areți în colanții ăia!

Pot recunoaşte vocea asta de la o poştă.Pentru a nu părea ciudat am ales să zâmbesc, însă sper că nu arăt ca o prefăcută.

-Bună dimineața, iubitule!spun eu apropiindu-mă de el.

Un sărut scurt a avut loc parcă hrănindu-l în dimineața asta şi o strânsoare în brațe ce parcă i-a garantat că va mai mânca astăzi.M-a invitat înăuntru însă am refuzat, împiedicându-mă de piciorul lui.Am căzut pe jos.

-Au!Au!Au!strig eu.
-Ce ai?Ce ai pățit?!spune Mattew încercând sâ mă ajute.
-Glezna mea...auuu!spun eu cu o durere infernală.

Glezna mea chiar e în stare gravă.Mattew m-a ridicat în stil mireasă şi ne-am îndreptat împreună spre casa imensă a bărbatului ce mă ține pe brațe.M-a aşezat cu grijă în unul din imensele dormitoare de la etaj, este extrem de grijuliu cu mine iar asta mă face să mă simt prost față de el.

-Îți aduc un ceai?Ăăm...o cafea?Ceva?O compresă?Ceva?întreabă acesta agitat apropiindu-se şi depărtându-se de locul în care eram eu.
-Ohh, hai Mattew, de parcă cu o compresă îmi poate trece durerea asta!spun eu deja enervată la culme de infernala durere ce îmi făcea piciorul imobilizat.
-Eu nu mă pricep la lucruri de genul ăsta, nu ştiu ce trebuie făcut!strigă el agitat.
-Adu-mi o compresă cu apă gheață, o faşă elastică şi un strop de agilitate, spun eu zâmbind dureros.
-Am înțeles, tu, doar...stai aici!
-Nu prea am unde să merg!spun eu agitată ridicând tonul.

Nu vreau să fiu rea cu el pentru că nu are nicio vină pentru neatenția mea dar pur şi simplu durerea asta e infernală.Mattew a ieşit deja din cameră iar eu stau şi privesc în jur cufundându-mă în gândurile mele, gânduri seci ce se învârt în jurul unei singure persoane.La naiba!Trebuie să accept dracului că m-am îndrăgostit de Aaron!Trebuie să accept asta....dar nu pot...

-Am sosit!spune Mattew agitat şi binevoitor.

După mai multe lecții în care eu îi spuneam lui ce trebuie să facă iar el întreba la fiecare pas dacă e bine cum procedează, eram destul de bine.

-Mai ai nevoie de ceva?întreabă el.
-Doar...du-mă acasă!spun eu deja exasperată.

Nu ştiu, jur că nu ştiu de ce simpla lui prezență simt că mă sufocă, vreau să rămân singură în momentul ăsta sau cel puțin aşa cred.