Iubire infinită

Capitolul 22

Alerg, alerg ca o nebună prin această pădure, unde mă aflu?De ce sunt singură?

-Aaron!!!strig.

Strig dar nimeni nu mă poate auzi, cuvintele mele creând ecou în pustietatea imensă a frunzişului.Niciodată nu m-am simțit atât de singură şi atât de speriată, de parcă într-o secundă tot ce am mi-ar scăpa cât ai puşca din degete.Mă doare sufletul şi continui să alerg spre ceea ce iubesc mai mult, nu văd nimic, doar copaci.Ajung pe creasta muntelui şi privesc la prăpastia ce se întinde în fața ochilor mei.Trag aer adând în piept şi expir.

Aaron, unde eşti?De ce mă laşi singură?
Inspir din nou şi închid ochii.

-Aaron!!strig din nou şi simt că voi înnebuni.Aaron!!

Simt cum două mâini puternice îmi cuprind talia sărutându-mi gâtul.Mi-ai lipsit, iubitule, mi-ai lipsit.Mă las pradă sărutului său şi nu cmai vreau să mă desprind din îmbrâțişarea sa.

-Medison!aud vocea caldă pe care am auzit-o şi în primele secunde din viața mea.Medison!

Îmi îndrept privirea spre mama care stă la câțiva metri de mine, tata ținând-o şi pe ea la fel cum mă ține Aaron pe mine.

-Mamă?întreb eu mirată, mărind ochii cât cepele.
-Eşti atât de frumoasă, spune mama zâmbind.

Nu înțeleg, ce se întâmplă?De ce e şi ea aici?Ce doreşte?

-Mamă...eşti aici, spun eu şi mă îndrept spre ea îmbrățişând-o, zâmbetul ei mereu mi-a dat speranță, Dumnezeule, mereu mi-a dat speranță!
-Mereu voi fi, spune mama zâmbind, acum stând cu fața la mine.

O iubesc, o iubesc mult!

-Ştiu, mămico, te iubesc mult, spun eu zâmbind.
-Şi eu, micuța mea fetiță, spune mama după care îşi aşează mâinile în poziție orizontală.Ce vrea să facă?
-Mamă, ce faci?întreb eu confuză şi în acelaşi timp mirată de acțiunile ei.
-Am fost şi voi fi îngerul tău păzitor, nu uita asta, spune ea şi se împinge pe spate lăsându-se pradă prăpastiei.
-Mama!!!NUU!!!NUUU!!!MAMĂĂĂ!!!

De ce?De ce?De ce a făcut asta?

-Mamă...

Mă aşez pe pământ, sprijinindu-mă pe mâinile ce sunt poziționate în fața genunchilor.Nu pot să cred, de ce a făcut asta?

Plâng şi suspin, de ce a făcut asta?

-Draga mea, viața e un drum plin de obstacole...trebuie să-l treci şi pe acesta, nu uita draga mea, orice s-ar întâmpla acum te iubesc, mereu te-am iubit.Vreau să te rog ceva, de fiecare dată când vei atinge clapele pianului în vis, dar eu sper, în realitate, gândeşte-te la mine, mereu voi fi acolo...

Vocea ei se aude deşii s-a aruncat de pe vârful muntelui....

O vreau înapoi pe mama mea!!!Acum!!!