Capitolul 32

60 0 0
                                    

Privesc la ploaia ce udă asfaltul de la geamul imens al biroului.Am o groază de treabă dar mai poate aştepta, mereu ploaia mă linişteşte şi îmi oferă o stare de bine dar sunt dăți în care mă deprimă şi mă deprimă extrem de tare.Mă întorc cu fața spre birou, odată cu scaunul alb din piele extrem de comfortabilă şi dau nas în nas cu imaginea mamei mele, oprindu-mă instantaneu.

Mă simt foarte tulburată de imaginea încadrată în rama neagră ce stă lângă suportul pixurilor care sunt toate negre, inscripționate cu numele Medison pe ele.Îmi dreg vocea raguşită din cauza lacrimilor de stau să cadă atunci când se aud o bătaie puternică în uşă ce mă face să tresar.

-Intră!spun serioasă luând postura "drept".

Pe uşă îşi face apariția bărbatul la care mă rugam cel mai mult să nu îmi strice ziua.Înaintează şi se sprijină cu ajutorul brațelor de birou, apropiindu-se de mine.

-Ce faci, păpuşă?întreabă Mattew mişelesc.
-Frec menta, ce ți se pare că fac?scuip cuvintele.
-Nu ai vrea să freci şi altceva?întreabă acesta rânjind pervers.
-Îmi pare rău dar nu sunt ca şi curvele cu care îți place să apari în ziare, scuip la fel ca prima dată.Ce vrei, Mattew?întreb exasperată de încercările lui de a sta cu mine.
-O  a doua şansă, spune hotărât şi simt picioarele că mi se înmoaie.

Îmi ridic privirea din laptop cu nişte ochi mari, restul feþei exprimând o seriozitate ieşită din comun.

-Ieşi afară!spun repede.Acum!ridic tonul.

Face întocmai iar asta mă linişteşte.Probabil că nu ar trebui să fiu atât de dură cu el dar simplul fapt că a venit aşa şi mi-a cerut asta în cel mai nepotrivit moment mă face să mă gândesc că e un nenorocit cu un chip de diavol angelic.

Brusc, primesc un e-mail ce mă face să tresar de la privitul în gol, activitate care m-a luat pe nepregătite.

Îl deschid şi rămân plăcut surprinsă când văd că este de la dragul meu...Mattew.

"Deschide TV-ul"

Poftim?Ce dracu?Deschid televizorul ce este ataşat de peretele din fața mea, exact unde stă şi uşa albă.

"Miliardarul Aaron Shoutfill a fost văzut la cafeneaua Wajas cu o blondă extrem de frumoasă iar cei doi păreau să facă un schimb de priviri extrem de aprigi.O fi uitat tânărul atât de repede de femeia extrem de frumoasă cu care se afişa acum câteva zile?Se pare că dă totul trecu..."

Închid televizorul doar pentru că nu mai suport să aud asta, ce se petrece?De ce-mi face asta?Voi afla.Pufăi de nervi şi simt că tremur toată.Mă ridic de pe scaun extrem de hotărâtă şi i-au iPhone-ul de pe masă, odată cu geanta albă din piele.Arunc o privire în oglindă pentru a vedea dacă am un aspect decent.Eu zic că e ok:tricoul negru cu un decolteu în V ce are deasupra lui un colier cu diamante, jeansi albi strâmți merg perfect cu sandalele simple albe ce îmi scot în evidență unghile cu o pedichiură french pe care eu o consider esențială.

Ies din birou şi, trecând pe lângă recepție îi cer Lilianei să-mi anuleze tot ce am pe ziua de azi iar dacă e important să reprogrameze.

***

Intru în casă şi trântesc uşa în urma mea, urcând la etaj, încălțată si plină de nervi, punându-mi toți nervii în puterea cu care tocul loveşte scările ce duc la etaj.Dacă se tăvăleşte în patul meu cu târfa aia a terminat-o cu mine.Deschid uşa şi nimeni nu se află înăuntru, spre indignarea mea.Normal că nu şi-ar trage-o în casa mea, e destul de deştept să închirieze o cameră de hotel pentru treburile lor.Doar gândul că ei doi ar putea fi singuri mă scoate din sărite şi mă face să-mi umflu obrajii de aer pentru a-l scoate afară.Este modul meu de calmare şi merge în multe situații.Am să-mi pun planul în aplicare, am să-l fac să scuipe tot şi să plătească, dar până atunci...trebuie să cobor la parter pentru că ar putea apăea din secundă în secundă.

Mă aşez pe canapea şi i-au poziția comfortabilă mie, picior peste picior pe canapeaua albă în aşa fel încât atunci când va intra să îmi poată observa atât ceafa cât şi puțin din spate pe care stă căzut părul şaten lung.

Aud uşa deschizându-se şi nişte chei zornăind şi făcând zgomot.Bingo!Să te vedem acum Shoutfill.

-Bună, frumoaso!spune el şi simt cum se apropie de mine.

Dă să plaseze un sărut umed pe gâtul meu înfierbântat dar îi prin fața în palmă şi o împing, iar fără să mă uit la el spun:

-Unde ai fost?întreb calmă.
-Am avut o întâlnire de afaceri, spune mergând spre bucătărie.

Mă ridic şi mă îndrept spre aceeaşi direcție spre care a mers şi "dragul meu iubit".Intru în bucătărie şi mă poziționez pe masă, răzămându-mă de capătul acesteia şi privindu-l.

-Cu o blondă?întreb ridicând o sprânceană.

Se încruntă şi mă priveşte puțin suspicios.Continui.

-Eşti în urmă cu ştirile, probabil ar trebui să-ți spun ca lumea spune că m-ai uitat deja şi că după întâlnirea cu "frumoasa blondă", mimez ghilimelele în aer, ai fi ales o cameră mai retrasă, spun mişeleşte.

Îl privesc cum lasă capul în jos fără să spună nimic.Simt sentimentul de trădare, simt, de asemenea, cum lacrimile îmi umezesc ochii şi stau să cadă.Strâng din dinți, trebuie!

-Şi ăsta e un răspuns, Aaron, spun şi ies val-vârtej din living.

Intru în dormitor şi încerc să-mi calmez lacrimile care deja curg siroaie pe chipul înfocat de la nervi.Am nevoie să stau singură un timp aşa că cel mai bun mod este să merg în parc...este unul din locurile care mă calmează.

Nu mă aşteptam niciodată ca Aaron să dea cu piciorul la relația noastră exact ca într-o minge de fotbal iar asta mă doare, mă doare tare.

-Medison!aud vocea cunoscută după uşa albă.

Nu îl vreau cu mine.

-Lasă-mă!strig printre lacrimi.

Intră şi se îndreaptă ca o țintă spre mine pentru ca mai apoi buzele sale să le strivească pe ale mele în cel mai dureros sărut.Limba lui îşi croieşte drum spre a mea, exact cum a făcut prima dată, inspectând fiecare loc, amintindu-mi că e al meu.

-Eşti a mea!spune printre flămândele săruturi.Doar a mea..., şopteşte.

Continuă tratamentul asupra pielii moi a gâtului, obligându-mă să las capul pe spate însă simt cum lacrimi se scurg pe obrajii mei.

-Aaron, opreşte-te, te rog..., spun cu greu.

Se opreşte şi mă priveşte în ochi, imobilizându-mi chipul între cele două palme imense ale sale, ştergându-mi lacrimile cu degetul cel mare.Suspin, suspin de durere...trebuie să plec, să mă liniştesc.

-Frumoaso, tu eşti a mea, spune clar şi răspicat.

Iubire infinităUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum