Iubire infinită

Capitolul 41

Din perspectiva lui Aaron

Privesc pe geam şi simt că ufletul îmi crapă.Putea să mă sfâşie cu dinții şi să-mi împrăştie trupul într-o mie de zări dar...să nu mi-o i-a pe Medison!

Am aflat acum trei zile că Mattew este cel care a răpit-o iar poliția este deja pe urmele lui.Ronald, un bun prieten, şi tot odată comisarul ce are toată puterea acestui caz a promis că mă va ajuta.De o săptămână, iubirea cu care mă trezeam dimineața a dispărut, mă simt mai singur ca niciodată, mai gol decât credeam că pot fi.O vreau înapoi...

Privirea mi se încețoşază iar oraşul pare că este o pictură ce a fost stropită cu apă în ochii mei.Ştiu că Medison privea mereu pe geam, aşa îşi limpezea mintea meditând, însă pe mine nu mă ajută.

Simt două brațe ce mă cuprind pe la spate iar acea iubire mă învăluie din nou, mi-a fost atât de dor de ea, atât de dor.Mirosul ei îmi inundă nările şi inhalez puternic.

Deschid ochii şi tot ce văd este o cameră goală, nu pot decât să privesc în jos, la mâinile ce țin poza cu noi doi, este poza din Paris în care ne sărutam.Imi trag nasul atunci când aud o bătaie în uşă şi aşez poza înrămată pe dulapul cu diferite decorațiuni - două lumâmări deasupra a două cărți - chiar înainte de a mă îndrepta spre locul cu pricina.

-Roland!constat când deschid uşa.
-Am aflat ceva ce cred că te-ar interesa, spune acesta intrând în living.Medison cu Mattew nu au ieşit din New York, ba chiar sunt în apropiere...

Pupilele mi se dilată şi privesc atent spre comisarul ce mă ajută cu acest caz.Trebuie să o găsesc.

-O voi găsi, spun pornit spre masa de cafea pentru a-mi lua cheile de la maşină.
-Aaron, nu, spune prinzându-mi încheietura.Promite-mi că nu vei acționa fără întăriri, spune acesta extrem de serios privindu-mă în ochi.
-Ronald, tu ai o iubită, imaginează-ți că o pierzi, ai sta cu mâinile în sân?întreb incruntându-mă.

Lasă capul în jos oftând.

-Ce ai de gând?întreabă.
-Nu ştiu, Ronald, voi merge din uşă în uşă dacă e nevoie pentru că altă alternativă nu mai am, pricepi?întreb ridicând tonul pe ultimul cuvânt.

Telefonul meu sparge liniştea ce s-a aşternut în încăpere imediat ce mi-am terminat argumentul.Privesc întrebător spre apelant care mă apelează, deoarece nu-i am numărul.

-Da!răspund.
-Bună, Aaron!aud vocea atât de cunoscută la capătul firului.
-Unde eşti, mizerabilule?întreb nervos.
-Dacă mai vrei să-ți vezi "prințesa", ar fi cazul să fi mai formal, nu crezi?spunr mişeleşte.
-Dacă te atingi de vreun fir de păr de-a lui Medison, te omor!M-ai auzit?Te OMOR!!!țip la telefon.Aaron, ajutor!!Ajutor!se aude vocea ce-mi încântă auzul pe fundal.
-Medison, păstrează-ți calmul, draga mea, strig pentru a fi sigur că mă aude.Nemernicule, dacă îi faci ce...
-Stai liniştit, Romeo, prințesa ta e...într-o stare euforică...

Îmi trec mâna prin păr doar pentru a nu izbucni de nervi.Cretinul, cu siguranță o ține închisă.

-Ce vrei, Mattew?întreb calm.
-Să auzi gemetele iubitei tale în timp ce...
-Nermernicule!!!Nu o atinge!!
-Aaron, te rog, închide!spune Ronald îngrijorat.
-AARON, AJUTOOOOR!!țipă femeia pe care o iubesc disperată.

Mă urăsc că nu o pot ajuta!Mă urăsc!!

-Aflați locația numărului care l-a apelat pe Aaron Shoutfill adineaori, vorbeşte comisarul la telefon.
-Trebuie să facem ceva, Roland!!mă impacientez eu.
-Aaron, mă prinde acesta de brațe, calmează-te, avem o patrulă întreagă care încearcă să de-a de nesuferit, ce ți-a spus?întreabă.
-O torturează pe Medison, spun cu amărăciune în glas.Eu am să-l omor cu mâinile mele!
-Să ne temperăm, Aaron...îți aduc un pahar cu apă, spune comisarul în timp ce mă aşez pe canapea.

Nu vreau să mă gândesc ce îi poate capul psihopatului.Mă pot gândi doar la iubita mea care se află în brațele lui, în brațele mizerabilului de Mattew.