Iubire infinită

Capitolul 16

Stau în pat, o poziție turcească care pentru mine e cea mai comodă posibil.

-Nu pot să cred, spun eu când aud pe cineva la capătul firului.
-Voiam să-ți aminteşti de mine, spune acesta cu o voce caldă.
-Nu e nevoie de baloane pentru a-mi aminti de tine, umblii mereu prin mintea mea, iubitule, spun eu privind pe geam din poziția turcească.
-Cum e atmosfera pe acolo?
-E foarte frumos dar ar fi şi mai frumos dacă ai fi cu mine, aici...

Nu mint, chiar aş fi vrut să fie aici, cu mine ca să nu-i mai duc dorul ca o nebună îndrăgostită.

-Ai promis că te revanşezi când te întorci, spune el cu un oarecare mister care îl ador.Domnule Shoutfill, şedința începe în două minute, se aude vocea secretarei pe fundal.Trebuie sâ plec, Medi!mă anunță feblețea mea.
-Bine, iubitule, spun eu zâmbind.Te iubesc, pa!
-Şi eu te iubesc, te pup.

Şi uite aşa s-a încheiat vizita în paradis.Nu ştiu dar de fiecare data când îi aud vocea, când e cu mine, când îmi rosteşte numele, când mă atinge mă simt ca în paradis, ca în cel mai frumos paradis la care mi-am rezervat bilet care sper sa aibă valabilitate toată viața.Aud tri bătăi în uşă însă nu dau sa răspund pentru că mama îsi bagă capul în cameră.

-Te aşteptăm la masă, spune mama.

***

Soarele mă trezeşte din cel mai frumos vis posibil.Mă razăm în coate şi casc, privind pe fereastra din dreapta patului.Analizez dormitorul şi observ ceva pe noptiera din stânga, de pe care inițial voiam să-mi i-au mobilul.Este un plic roz, o inimă închizându-l.

Deschid încet plicul şi observ cel mai frumos lucru, un mesaj de dragoste.

"Mi-ar plăcea ca toate diminețile mele sâ fie lângă tine"

Ce drăguț!I-au telefonul, cu zâmbetul pe buze şi îi apelez persoana.

-Alo?se aude la capătul firului o voce extrem de sexy şi somnoroasă.
-Îți mulțumesc, spun eu zâmbind.
-Pentru?spune el încercând să se dezmorțească.
-Scrisoare, spun eu puțin deranjată de lipsa lui de ştiință.
-Ce scrisoare, iubito?
-Nu tu mi-ai trimis-o?ìntreb eu puțin nedumerită.În scrisoare scrie "Mi-ar plăcea ca toate diminețile mele să fie lângă tine"
-Medison, cred că ştiu cine ți-a trimis acea scrisoare, spune el cu o urmă de teamă în voce.
-Mă tem că...şi eu, spun iar în secunda următoare privesc scrisoarea din nou.

Simt cum ochii mă înțeapă şi că urmează să îmi curgă lacrimi pe obraji, cu suspine dar îmi țin respirația pentru a mă putea abține.

-Iubito, gata, calmează-te, gata!E înregulă, spune el parcă văzându-mi fața şi observând că sunt gata să răbufnesc.Sunt aici, cu tine, raza mea...nu plânge, spune el şi deja îmi imaginez fața lui abătută.

Îmi şterg lacrima ce s-a prelins pe obraz cât pot de repede şi îmi trag nasul.

-Julieta...gata, inima mea, gata!spune el calm.
-Mulțumesc, Aaron!
-Te iubesc mult, Medison!spune el după care închide parcă citindu-mi gândurile.

În momente dinastea am nevoie să fiu singură, să mă descarc.Nu pot să cred, a pătruns în camera mea...m-a văzut probabil dormind...Dumnezeule.Tot corpul îmi tremură şi din reflex, cu ochii încețoşați privesc în cameră pentru a verifica dacă cineva se află în încăpere.Mi-e frică, extrem de frică...am nevoie de apă.

Cobor scările spre parter, am nevoie urgentă de un pahar cu apă, fie el de la robinet sau de la pet.Dau nas în nas cu mama care este destul de îngrijorată de lacrimile de pe fața mea şi mă urmează într-un suflet până la bucătărie.A pus apă de la robinet într-un pahar de sticlă şi mi l-a înmânat destul de repede.Beau lichidul transaprent şi pun paharul pe masă, respir adânc de câteva ori.

-Ce s-a întâmplat?întreabă mama cu acea voce răguşită dar sexy.

Înghit nodul din gât şi îi răspund însă în răspunsul meu sunt câteva pauze în care opresc sughițul ce are loc din cauza plânsului.

-Azi...dimineață, am...văzut pe noptieră...un plic...iar în el era un mesaj de dragoste....credeam că...e de la Aaron dar.....nu e aşa, Mattew....a intrat....
-Medison, gata, linişteşte-te, draga mea!spune ea îndepărtându-mi o şuviță rebelă de pe chip, aşezând-o după ureche.
-Nu pot mamă!Omul acela a intrat în camera mea!M-a privit dormind, e nebun!!fără să realizez țip.
-Ai nevoie de odihnă, spune mama zâmbind.
-Da, ai dreptate, mă ridic eu într-un suflet de pe scaun.

Intru în cameră şi îmi trec mâna prin păr, sunt exasperată de întreaga situație.Omul ăsta e nebun!Mă plimb prin cameră şi aleg să mă liniştesc citind.Cititul mereu mă calmează, mereu.Mă introduce într-o lume nouă, o lume în care grijile dispar şi mă simt ca personaj din poveste.

Privirea îmi sare pe revistele ce stau pe noptieră.O i-au pe prima, mă aşez pe pat, răzâmându-mă de tăblia patului şi deschid coperta.

Articole de modă, mâncare, artişti...nimic interesant.

Când observ coperta revistei, gura îmi formează un "o" perfect.

"Femeie frumoasă din lumea showbiz-ului a pozat alături de micuța ei Medison, o fetiță extraordinar de frumoasă"

Mama...cu mine?Doamne, nu pot să cred că am apărut în reviste pe acea vreme, este uimitor.Pun revista sub pernă când aud uşa că se deschide dintr-o dată.

-Scuze de deranj, spune tata dându-şi seama că n-a bătut la uşă.

Am zâmbit doar.Ştiu că reacțile mele sunt foarte importante pentru el şi extrage câte ceva din fiecare expresie.Tata se apropie parcă cu o oarecare reținere, frecându-şi palmele deolaltă şi aşezându-se pe pat.

-Mattew te-a căutat aseara, spune acesta dintr-o răsuflare.

Nu am ştiut ce reacție să am, am privit cu ochi mari mult mai atentă.

-Te-a căutat însă dormeai, mi-a spus că va pleca dar se pare că a trecut prin camera ta, spune acesta privind spre balcon.

Nu spun nimic.Privesc balconul la fel ca el ba chiar mă încrunt puțin din cauza faptului că încerc să-mi dau seama dacă va mai încerca în seara asta să mă vadă sau să-mi vorbească.

-Ca măsură de precauție, am să te rog ceva ce ştiu că vei urî dar închide geamurile pentru binele tău, nu pot să cred că ma ajuns să-ți cer asta, spune tata privind în pământ.

Urăsc să închid geamul în timp ce dorm, mă relaxează...mult.

-Iartă-mă, spune tata punând mâna pe gamba mea.
-Stai liniştit, tăticule, voi fi bine, spun eu zâmbind.
-Bine, eu voi pleca la râu, vrei să vi?întreabă tata ridicându-se.
-Ăăm...da, cred că da, spun eu ridicându-mă la rândul meu.
-Perfect, te aşept jos, spune tata zâmbind.

Este un bărbat frumos, deştept şi sincer...îl iubesc iar de la el cred că moştenesc majoritatea lucrurilor.Mereu vorbeşte cu iubire şi afecțiune cu mine şi mama şi ține la familia lui iar noi ținem la el...enorm.

Uşa s-a închis în urma lui iar eu acum privesc pe geam, nu pentru mult timp pentru că m-am apropiat de valiza cu haine pentru a alege ținuta.Mi-am luat o pereche de pantaloni scurți, un tricou şi în picioare adidaşii.

Cobor scările în grabă şi mă opresc, ținând balustrada când îl văd pe tata, de pe geam stând pe leagănul de pe verandă.Arată trist, poate melancolic dar îi pot vedea doar spatele care stă cocoşat, semn că se gândeşte la ceva.

Aleg să ies şi eu iar când uşa se închide în urma mea, făcând un zgomot mare, tata se uită în direcția mea, eu zâmbindu-i.Poate că eu am mai multă nevoie de plimbarea asta decât el, probabil mă va linişti.