Iubire infinită

Capitolul 2

-Scuze, spun eu împingându-l de pe trupul meu şi fugind spre labirintul din curtea familiei Shoutfill.

El nu s-a împotrivit dar a venit după mine, cel puțin din câte auzeam, paşii lui erau în urma mea.Trebuia să mă gândesc de două ori înainte să fug ca o laşă deoarece era clar că el are o condiție fizică extrem de bună.

Brațul meu a fost cuprins de o strânsoare rece, care mi-a făcut locul să ardă şi m-a întors cu fața spre chipul său.Băiatul ăsta este extrem de frumos, respirația lui mentolată mă izbea din plin, nările mele inhalând acest miros pe care aş vrea să-l simt în fiecare dimineață.

-Tu nu eşti ca toate celelalte, spune el încruntându-se.

Nu prea aveam replică la ceea ce mi-a spus el acum dar îl priveam încă în ochi.Ochii lui erau albaştrii, extrem de albaştrii.Simțeam cum lacrimi se adună în colțul ochilor, sunt extrem de sensibilă şi i-au asta ca pe un defect, nu există film de dragoste la care să nu plâng, o întâmplare mai sentimentală care să nu mă facă să vărs măcar o lacrimă.Pun enorm de mult suflet în tot ce fac..ÎN TOT.Îmi e frică de faptul că s-ar putea să mă îndrăgostesc de acest băiat...enorm de frică.

Nu prea ştiu ce să fac, simt un nod în gât şi îmi e frică să nu cedez.

Încă ne priveam unul pe altul însă câțiva paşi se auzeau venind înspre noi asa că am hotărât să ne distanțiem unul de celălalt şi să privim spre acea direcție.

-Ohh, bună dragilor, spune mama, e timpul să mergem acasă, dragă Medison.
-Da, mamă, spun eu zâmbind.

M-am îndreptat spre mama mea care era la brațul tatei şi mă asteptau pe unul din drumulețele ce duceau spre marea ieşire, simțeam că Aarom mă priveşte dar nu aveam puterea necesară de a-l privi şi eu, însă înainte de a intra în maşină, am simțit nevoia de a-l mai vedea, sper, pentru ultima dată.Ochii lui albaştrii străluceau la lumina becurilor din pământ ce ofereau o lumină rece asupra chipului său.Corpul lui era neclintit iar pe chipul său am putut observa o dezamăgire.Am închis portiera.

-Scumpo, nu-i aşa ca e un băiat cum se cade?întreabă mama de pe scaunul copilotului.

Nu pot să cred că tata conduce după un pahar de vin alb, ştie că urăsc când face asta.Cu siguranță, face asta în fiecare seara şi după aceea se urcă la volanul maşinii inconştient de accidentul pe care l-ar putea provoca.

-Este la fel de arogant ca restul băieților de la această petrecere, nu înțeleg de ce am acceptat să vin, nu sunt pentru mine aceste petreceri, spun eu încercând să ascund vocea tremurândă.

Am impresia că încerc să mă conving mai mult pe mine de chestia asta.

Doamne Dumnezeule, ce am?Nu ştiu nimic despre acest băiat dar nu cred că vreau să aflu.E mai bine aşa...abia aştept să ajung acasă.

Razele calde îmi scalda camera în lumină, partea de jos a patului fiind cel mai puternic luminată.Razele soarelui au ajuns si la chipul meu, nu suport acest mod de trezire şi nu suport să ştiu că soarele îmi stă pe ochi.Este deranjant şi mă trezeşte instant.
Mi-am întins toți muşchii după care am coborât din patul meu mai mult decât comod şi m-am îndreptat spre balcon.Îmi petrec aşa fiecare dimineață:stând pe balconul meu mic, pe laptop, cu o cafea şi verificând rețelele de socializare.

Am coborât la parterul casei pentru a scana zona şi pentru a-mi pregăti cafeaua cu lapte de toate zilele.Chiar dacă părinții mei sunt plecați, ca de obicei, la muncă, îmi place să fiu sigură că, casa e a mea pentru restul zilei

Mi-am deschis laptopul imediat ce m-am făcut comodă pe scaunul meu de pe terasă.Mi-am pus cafeaua pe masă, lângă laptop şi am început să navighez.