Iubire infinită

Capitolul 64

-CE I-AI FĂCUT??! țip lovindu-l pe bărbatul ce stă drept în fața mea după tot ce mi-a făcut.RĂSPUNDE!!

-Pot spune că a fost o mică pacoste...

Ce...?

-A primit nişte somnifere, draga mea soție, e o legumă.

Din nou acel calm care mă omoară.Îmi vine pur şi simplu să îl omor cu mâinile mele.

Tremur de nervi şi nu pot să cred că a fost aici...sub ochii mei în tot acest timp.

-Mămico, spun punându-mă lângă ea, mă întind de-a lungul patului şi îmi aşez fața peste chipul ei uscat.

Simt cum îi bate inima şi nu pot să nu mă gândesc câte mi-a luat acest bărbat, mi-a luat suportul pe care mi-l oferea mama mea, mi-a luat bucuria de a o vedea la nunta mea, mi-a luat totul, mi-a luat fericirea tatălui meu, mi-a luat TOTUL.

Mă ridic brusc din pat şi înaintez spre animalul ce m-a adus aici.Îi aplic o palmă zdravănă peste obraz şi simt cum şi palma mea începe să mă doară.

-O să te omor cu mâna mea, ai înțeles?spun privindu-l în ochi şi vorbindu-i printre dinți.

Îşi pune mâna peste obraz, locul care acum i se roşeşte şi pot observa ofticarea din privirea lui.

Aud sirenele poliției şi pot spune că sunt mândră de David, suficient de deştept încât să-mi urmărească telefonul.

Mă apropiu de mama mea, ştiind că acum totul e bine, sunt aici...

-Sunt aici, scumpo, sunt chiar aici...offf, iartă-mă!spun şi imediat îmi şterg lacrimile.

Observ cum ochii încep să i se întredeschidă şi simt un fior ce mă pătrunde.

-Mami..., spun şi simt cum hohotele sparg zgomotul făcut de sirene.

-Am nevoie de o ambulanță, îl aud pe David vorbind la telefon.

-Iartă-mă, mamă, iartă-mă, spun printre suspine.

-Te iubesc, spune forțându-se să vorbească.

Îi strâng puternic mâna şi o sărut cu dragoste, sunt aici...off, cât am aşteptat să pot spune asta.

-Eu..am, am crezut..., spun încercând să-mi stăpânesc nodul din gât ce nu mă lasă să vorbesc.

-Nu, nu, scumpo...

Închide ochii şi pot simți oboseala din glasul ei, nu pot să cred, nu pot să cred ce mi-a făcut acest Mattew Santos.

-A reuşit să mă distrugă...

Aaron...

Măresc ochii şi simt cum inima îmi bate nebuneşe.Cerul cade peste mine şi nu am putere să vorbesc, pur şi simplu mă blochez.

-AARON!țip cât pot de tare.David!

Vine imediat şi încearcă să înțeleagă ce se petrece.

-Aa-a-Aaron, spun în timp ce tremur incontrolabil.

-Ordin de căutare!!strigă David agitat la ofițeri.AARON SHOUTFFIL!!

Urmăresc ațiunea de parcă ar fi totul în slow moution şi simt cum lacrimile îmi încețoşează privirea.

-L-am găsit, domnule!spune un ofițer şi brusc parcă simt că reînviu.

Plâng în hohote şi încep să realizez că nu pot trăi fără el...nu pot.

-E în stare gravă dar l-am găsit, continuă acelaşi bărbat.

Slavă Domnului!
Simt cum nodul se eliberează.