Iubire infinită

Capitolul 71

-Am lăsat-o pe Adeline cu Sofia, dormea când am venit acasă, eram în bucătărie, voiam să-mi pun un pahar cu apă, de asta este apă pe jos şi cioburi, l-am scăpat când am auzit-o pe Medison urlând la etaj, îl aud pe Aaron dând explicații ofițerului, de altfel, prietenul său.

Stau pe fotoliu în living şi privesc în gol cu ochii împăiănjeniți, am ursulețul de pluş în mâini şi buza inferioară îmi mai tremură uneori din cauza lacrimilor pe care mi-i le abțin.

Sofia a fost cea care a sunat la poliție şi tot cea care a mers la poliție să dea declarații.Scrisoarea, din câte am înțeles, a fost luată ca şi probă -amprentele de pe ea coincid cu ale lui Mattew- eu sunt total deconectată la ce se întâmplă.

Mi-au furat scânteia din viața mea, eu pentru ce mai trăiesc...?

Trebuie să o găsesc pe fiica noastră, chiar dacă mor, trebuie să o găsesc pe fiica noastră...îngerul meu...

Aaron observă starea nu tocmai bună a mea şi vine aproape de mine, eu încerc să mă redresez, să îmi revin, să fiu aici pentru Aaron.Îmi pun fața în palme şi încerc să îmi opresc lacrimile.

-Iubito, sunt aici, hei, spune cuprinzându-mă cu brațul lui puternic şi strângându-mă la pieptul său.

Simt că totuşi nu pot să rezist, îmi şterg obrajii şi îl privesc cu ochii înlăcrimați.

-Dacă îi face ceva lui Adeline?spun izbucnind în lacrimi din nou.

-Hei, hei, scumpo!Aş permite eu să pățească ceva?întreabă Aaron încadrându-mi chipul în palmele lui -cu degetul său mare îmi şterge lacrimile- şi oferindu-mi o oarecare speranță.

Închid ochii în încercarea de a mă calma şi cu toate astea, primesc şi cel mai dulce sărut cast pe frunte.

Telefonul meu sparge liniştea mormântală care se aşternea până acum câteva secunde în casa mea -timp în care ofițerul dădea indicații polițiştilor, Aaron era martor şi el iar eu stau pe canapea, privind în gol- îl iau şi răspund, fiind un număr neînregistrat.

-Da, răspund cu o voce răguşită imediat ce încerc să mă redresez.

-Dacă îți vrei copilul, scumpo, trebuie să îți pui mintea la contribuție şi găseşte-ne, spune bărbatul cu o voce înspăimântătoare la capătul firului şi simt că o să izbucnesc în lacrimi.

-O Doamne, Mattew, te rog, spun cu o voce subțire, înmuiată de nodul din gât.

Ofițerul se apropie de mine alături de Aaron care este extrem de furios.Aud un ordin undeva în încăpere să localizeze locul de unde am primit apelul.

-Tic-tac, Medison, tic-tac, spune cu aceeaşi voce malefică pe care i-o pot recunoaşte dintr-o mie şi care mă înspăimântă.

Fără să mai am dreptul la replică, apelul se închide brusc.

-Nu am reuşit să localizăm, domnule, spune unul din polițişti spre ofițer.

Doamne....te rog, ai grijă de fata mea, te rog...

Sint că sunt un om gol, am lacrimi uscate care parcă le aşteaptă pe următoarele, am un nod în gât, o înțepătură în dreptul inimii şi brusc, văd în ceață....mi-i se rupe firul.

Cad.

-Medison!!Medison!!!

....Da.

Aud vocea soțului meu însă nu am puterea să deschid ochii, să spun ceva, să mă trezesc...am nevoie de o pauză.

Din perspectiva lui Aaron

-Vă rog, aveți grijă, spun urmând targa ce o transportă pe soția mea într-o sală.