Iubire infinită

Capitolul 52

Sunt afundată în gânduri pe portul oceanului, îmbrățişată cu soțul meu, privind totodată valurile mării ce se izbesc brutal stâncile.

-Ştii, când te-am cunoscut nu mă aşteptam că vom ajunge vreodată în acest moment, îmbrățişați, cu inelul de logodnă pe inelar, privind valurile mării, spun afundându-mă mai tare în îmbrățişarea călduroasă.

Brusc, şi el surâde şi mă strânge la pieptul său.

*-Dă-mi voie, spune o voce masculină, luându-mi prosopul din mână şi tamponând zona.
-Mulțumesc, spun eu răguşită.

Era băiatul peste care tocmai am dat ca o idioată cu ochi umflați.

-Eu sunt Aaron, spune acesta după care face contact vizual cu mine.*

*-Scuză-mă, spun eu însă după cum e reacția lui îmi dau seama că nu s-a prins de ce au ieşit aceste cuvinte pe gura mea, pentru mai devreme, am să-ți cumpăr o nouă cămaşă.
-Ahh...asta?mai am încă 4 la fel, spune el arătând spre locul pătat.

Doamne, ce arogant.

-Atunci n-am să-ți mai cumpăr, spun eu vizibil deranjată de replica lui.
-Am zis ceva greşit?întreabă el apropiindu-se de mine.
-Uite, Aaron, toată lumea de la petrecerea asta este la fel ca tine, plină de bani, egoistă şi arogantă, spun eu după care vreau să ies din cameră.
-Ce te face să crezi că sunt aşa?întreabă el întorcându-se cu fața spre mine.
-Pentru că asta emani tu, " mai am încă 4 la fel", spun eu imitându-l pe cel care acum este criticat.
-Madison, eu nu sunt aşa cum mă vezi tu, spune el zâmbind.
-Atunci cum eşti, domnule Shoutfill?întreb eu simțindu-mă ca la un interogatoriu.*

Râsul meu sparge liniştea ce s-a aşternut între noi iar reacția lui Aaron este una total normală, privindu-mă derutat.

-Ce s-a întâmplat?întreabă el privindu-mă.
-"Mai am încă patru cămăşi la fel", spun imitându-i vocea şi, spre amuzamentul meu, începe să râdă încântându-mi auzul.

Niciodată nu m-am gândit că bogătaşul arogant cu o garderobă imensă şi 5 cămăşi la fel îmi va ajunge soț.Îl iubesc, îl iubesc mult dar mereu am crezut că bărbatul de care mă voi îndrăgosti nu va fi unul din anturajul care se învârtea în jurul meu, spre care mă împingeau părinții mei, cu atât mai mult...mama.

Multă lume se plimbă pe aici însă nu ştiu ce e în sufletele lor, uneori persoanele nu sunt atât de fericite pe cât se lasă să se observe.Țin minte că şi eu am ajuns să fiu una din persoanele acestea şi am început să înteleg de ce.Ne ascundem în spatele unei măşti, în spatele unui zid pe care ni-l formăm pentru a ne face pe noi să înțelegem că lucrurile nu sunt atât de rele încât să nu putem să ascundem asta.

Cred că n-am să mă satur vreodată de priveliştea oferită de geamul imens.Pur şi simplu să vezi valurile cum se sparg în stâncile impunătoare este atât de relaxant.Cu toate că arhitectura hotelului este asemănătoare cu cea pe care multă lume o observă în imensul New York, interiorul camerei te duce cu gândul la o insulă tropicală.

Brusc, uşa se deschide iar Aaron are la mână o cutie roşie ambalată frumos.Cu zâmbetul lui şarmant îmi dă de gândit că această cutie nu a primit-o de la recepționeră şi că este pentru mine.

-Ce e asta?întreb zâmbind şi înaintând spre soțul meu.
-Având în vedere că te scot în oraş, voiam să ai ceva frumos de purtat, spune întinzându-mi cutia.

Deschid cu uşurință iar în cutie materialul de mătase se îndoaie pentru a fi încăpător, negrul fiind în combinație perfectă cu roşul cutiei.O i-au în mână şi după cum se prelinge pe pielea mea deja îmi şi imaginez cum voi arăta îmbrăcată cu ea.

-Îmbrac-o, spune Aaron hotărât.
-Acum?întreb privindu-l.
-Da, acum.
-Dar e foarte devreme, mai avem până la cină, spun confuză.De ce să o îmbrac atât de repede?întreb în timp ce mă ridic în picioare.
-Pentru că sunt sigur că după ce te voi vedea îmbrăcată cu ea, voi vrea să ți-o trag în ea, spune şoptindu-mi la ureche.

                              ***

Mă uit prin găurile umbrelei din iarbă-de-mare la cel mai
albastru cer -un albastru de vară, un albastru mediteranean — şi scot un oftat de mulţumire. Soţul meu
— soţul meu frumos şi sexy, cu bustul gol şi pantaloni scurţi făcuţi dintr-o pereche de blugi — citeşte o carte care prezice prăbuşirea sistemului bancar. Din câte îmi pot da seama, se citeşte pe nerăsuflate. Nu l-am văzut niciodată stând atât de liniştit. Seamănă mai mult cu un
student decât cu un deținător a lumii afacerilor din mărețul New York.

Suntem în ultima parte a lunii de miere şi lenevim sub soarele de după-amiază pe plaja Beach Piaza Monte Carlo din Monaco, deşi nu stăm în acest hotel. Deschid ochii şi
mă uit la iahtul numit "Lună mai", care e ancorat în port. Bineînţeles că soțul meu a preferat să avem locul nostru intim, de altfel, una din jucăriile preferate ale sale

Stau întinsă pe spate şi ascult pe iPod mix-ul pe care mi l-a pregătit Aaron şi moţăi în soarele după amiezii târzii, amintindu-mi de cererea lui în căsătorie. Cererea de vis din micuțul vapor... Aproape că simt în nări mirosul apei curate şi a aerului de munte.

                            ***

Privind la copacii ce se pierd în urma noastră înaintăm tot mai repede spre New York, Aaron fiind foarte priceput la condusul acestei maşini însă liniştea aceasta este una deranjantă, nu una care să te facă să dormi, ci una care să te facă să te gândeşti ce să spui.

-Aaron?întreb gânditoare.
-Da, draga mea, spune acordându-mi atenție însă fără să-şi ia privirea de la drum, conducând prudent dar repede.
-Ce vom face când vom ajunge acasă?întreb privind pe geam.Ne vom relua viețile exact ca înainte?
-Nu, draga mea, de acum...eşti soția mea iar asta este oficial, te iubesc, Medison şi vreau să fac următori ani din viața noastră cei mai frumoşi, spune încrucişându-şi degetele cu ale mele şu oferindu-mi nu doar protecție, ci şi iubire.
-Când vom ajunge acasă, în New York, voi merge să o văd pe mama..., spun pierdută în gânduri.