Iubire infinită

Capitolul 40

Deschid ochii cu o putere incredibilă.Mă doare ceafa extrem de tare şi nu pot să-mi amintesc ce mi s-a întâmplat.Imediat ce privirea îmi devine mai clară pot observa că mă aflu într-o cameră închisă.Geamurile sunt baricadate cu bucăți de lemne lungi, fixate cu perechi de cuie.Mă aflu pe pat şi încerc să ridic mâna pentru a mă freca la ochi, vreau să fiu sigură că văd bine.În încercarea mea de a ridica brațul constat că sunt legată cu un lanț extrem de gros de mână, probabil de aceea mâna mea era atât de grea.Nu prea conştientizez gravitatea situației deoarece nu am nicio reacție, sunt pe jumătate leşinată şi am o durere de cap infernală, ochii aproape că mi se închid şi nu înțeleg cum am putut să dorm în fund, sprijinită de cadranul patului.

Privesc din nou în jur şi analizez încăperea mijind ochii însă o uşa ce se deschide mă face să tresar iar persoana care îşi face apariția mă priveşte în cel mai pervers mod posibil.

-Bună, frumoaso!spune acesta cu un rânjet pe față luând o seringă de pe tava de aluminiu ce stă pe masa din fața patului.
-Mattew?întreb speriată.

Panica pune stăpânire pe mine din acest moment iar când seringa se apropie de brațul meu încerc să mă trag într-o parte.Mă mişc repede însă lanțul nu este extrem de lung.

-Ține aia departe de mine!spun ridicând degetul arătător.
-Stai liniştită, prințeso, nu va durea deloc, spune acesta rânjind şi prinzându-mă de braț.

Strânge puternic şi bagă seringa făcându-mă să gem din cauza durerii.Nu mai îmi simt corpul şi cad ca într-un leşin, astfel reuşesc să-i văd corpul cum se poziționează deasupra mea începând să sărute maxilarul încleştat de nervi.

-Lasă-mă...te rog..., spun încercând să-mi abțin lacrimile ce stau să curgă siroaie din ochii încețoşați.Te imploor!

Simt cum corpul bărbatului masiv se ridică de pe mine şi pot să-i observ umbra poziționată la capătul patului.Aruncă o privire feței mele îngrozite iar eu mă ridic pentru a reuşi să stau în fund.Este un monstru...

-Iartă-mă, spune aproape şoptit cu o răguşeală în voce.

Îmi dreg vocea şi îmi trag nasul după care îmi aduc genunchii la piept pentru a-mi încolăci brațele în jurul lor.Îl privesc cu frică şi uimire.Nu pot să cred că era cât pe ce să fiu violată.

-Mi-a fost atât de dor de parfumul tău, de ochii tăi verzi, de momentele în care îmi gemeai numele ci nu cuvându-l "lasă-mă", spune îndurerat.

L-am lăsat cu ochii în soare, i-am spus crudul adevăr privindu-l în ochi şi l-am rănit.Am în fața mea un suflet distrus, distrus din cauza mea.

-Te iubesc, Medi, mereu am făcut-o!spune privindu-mă pentru o clipă.

Tac, tac doar pentru că nu ştiu ce să spun, ce aş putea să spun având în vedere că puterea este la el, că eu sunt cea legată de pat, sunt prizonieră în casa fostului meu iubit, un psihopat îndrăgostit.

-Tăcerea ta e cea mai mare pedeapsă pe care o pot primi acum, spune privind în pământ.

Înghit în gol.Mă simt ciudat la auzul cuvintelor sale îndurerate.Vreau doar să plece şi să mă lase singură, în liniştea singurătății mele.

-De ce trebuie să stau legată?întreb ridicând cu greu mâna dreaptă.
-Nu e nevoie să stai legată dacă nu doreşti, spune săritor.

Oh, da, e visul oricărei femei să stea legată ca în Fifty Shades of Grey doar că fără nicio plăcere trupească şi fără acordul propriei persoane.Se apropie de lanț şi cu ajutorul cheii minuscule deschide şi mă elibereazâ de o greutate mult prea mare pentru mâna mea.