Iubire infinită

Capitolul 14

-Da, mamă?întreb eu de pe scări, lenea spunându-şi cuvântul.
-Împachetează!spune femeia din fața mea hotărâtă.

Ce?Poftim?Nu vreau o nouă casă, nu când sunt atât de aproape de casa lui Aaron, nu acum când sunt în sfârşit alâturi de el.

-Unde mergem?curiozitatea mă roade.
-Vei vedea, iubito, spune aceasta zâmbind diplomat, cum obişnuieşte să o facă.
-Mamă, unde merge?cobor eu scările pentru a fi lângă ea.
-Ne deconectăm puțin şi mergem cu tatăl tău la o cabană deținută de familia noastră pentru a petrece timp împreună, nu e nevoie să te sperii!îmi spune aceasta repede.

Huu, ce bine!Asta a fost ca un glonț în inimă care m-a ratat ca prin urechile acului.

-Aaa, bine!spun eu întorcându-mă pe călcâie şi înaintând spre living.
-Pa, Medi!spune mama zâmbind.

Flutur o mână în aer pentru că nu prea am chef să vorbesc cu ea acum şi pun pariu că acest gest o enervează la culme.Mă aşez pe canapea şi aştept să aud acea uşa ce se închide în urma femeii cu fustă şi părul prins în coc.Imediat ce urechile mele sunt încântate cu auzul acelei bubuituri, sar ca şi arsă şi privesc pe geam cum maşina mamei iese pe poartă, acestea închizându-se automat în urma ei.Fug ca şi înțepată spre obiectul ce îmi este refugiu ce domneşte undeva mai retras, în imensul living.Mă aşez pe scaun şi ating uşor clapele, încărcându-mă cu energie.Continui.

'Iese din maşina luxoasă şi mă priveşte zâmbind galant.Nu pot sa cred că a venit atât de dimineață pentru a mă vedea, pentru a-mi spune că vrea să fie cu mine.

Indiferent cât de mult mi-aş dori să stau cu el, nu pot, mama l-ar putea vedea iar ea încă nu ştie de despărțirea mea cu Mattew, azi va trebui să-i spun, să-i spun totul.

-Aaron...c..
-Cum am reuşit să-ți găsesc casa?mi-o taie getleman-ul meu.Simplu, iubito...este uşor să îți găseşti jumătatea în lumea asta iar eu sunt cel mai norocos că mi-a ieşit în cale acum o lună!

Nu pot să cred...aceste cuvinte mă fac să mă simt în al nouălea cer, jur, simt cum inima mea sare de balustradă şi fuge spre el, noapte venind înapoi la mine şi aducându-mi odată cu ea şi amontirile lui Aaron.

După toate insistențele mele, cedează.Mă doare să ştiu că îl gonesc dar nu pot risca, eu nu risc, nu am riscat niciodată în viața mea şi nu o voi face.

-Bine, Julieta, pentru tine, spun el zâmbind jucăuş şi deschizând portiera maşinii.
-Haide odată, Aaron!

Oficial, mă urăsc!!!!'

Un zâmbet îmi apare pe buze la revederea chipului său ce îmi e întipărit în minte.Îmi este pus bine acolo, gata să-mi lumineze fiecare dimineață.

Mâinile mele rup contactul cu poarta de evadare, revenind cu picioarele pe pământ.
Băiatul ăsta m-a bulversat total, probabil că această vacanță le va face bine părinților mei dar...mie, categoric, nu!

Aud telefonul că sună neîncetat, făcându-mă să tresar şi să mă rup de gândurile mele.Răspund cu zâmbetul pe buze la observarea apelantului.

-De ce mama naibii nu mi-ai spus că ai de gând sâ pleci într-o vacanță?aud la capătul firului pe iubitul meu ce țipă furios.
-Aaron, am aflat abia astăzi, spun eu nedumerită de informaþia rapidă de care acesta a beneficiat din plin.
-Am fost azi dimineața la balconul tău, chiar acolo, de ce nu mi-ai spus?A?se enervează acesta.
-Aaron, am aflat acum jumătate de oră, spun eu uimită de atitudinea sa.

Ce posesiv....Dumnezeule Mare...

-Scuze, nu ştiu de ce am reacționat aşa, iartă-mă!spune el bulversat.Unde mergeți?spune acesta mult mai calm.
-Nu şiu încă, îi răspund eu mergând spre bucătărie cu paşi repezi.
-Cum adică nu şti?se răsteşte acesta.
-Aaron, nu ştiu, rostesc cuvintele clar.