Iubire infinită

Capitolul 57

Opresc apa şi oftez zgomotos, golesc paharul de sticlă cu repeziciune sperând că o să îmi alung starea de greață provocată de sarcină.

-Eşti bine, frumoaso?întreabă Aaron apropiindu-se de mine.

Mă cuprinde de talie şi mă sărută pe gât dulce şi tandru.Este pentru prima dată când realizez că abdomenul meu are o umflătură, probabil ar fi trebuit să monitorizez puțin sarcina.

-Abia aştept să ne bucurăm de bebeluşul nostru, iubito, spune acesta sărutându-mă cast pe obrazul drept.

Îl văd extrem de entuziasmat de sarcina asta, la fel ca şi mine, de altfel doar că e greu, e greu să suporți grețurile astea.

-Când eşti tu pregătită mergem înapoi, da?spune acesta poziționându-se în fața mea şi privindu-mă în ochi.

O Doamne, mă pierd în ochii ăştia, am nevoie de el în momentele astea dar când îi văd ochii ăştia atât de sinceri mă simt cel mai groaznic om, cea mai groaznică soție, nu îl merit iar gândul ăsta mă roade pe dinăuntru.

-Aaron, eu, trebuie să îți spun ceva, spun eu muşcându-mi extrem de puternic buza inferioară parcă încercând să îmi opresc cuvintele.

-Medison?!strigă Sofia din living stricând tot ce încercam eu să fac aici...sau poate că m-a salvat din a face o prostie.Sunteți bine?spune aceasta ajungând în bucătărie şi privind confuză.

Nu ştiu ce ar trebui să fac, am mustrări de conştință şi nu pot privi în ochi bărbatul ce îl iubesc din cauza unui nesimțit.

***

Vântul adie iar eu îmi pot bea liniştită ceaşca de cafea pe terasă.Aaron a plecat la muncă acum ceva timp iar eu M rămas singură, mă rog, cu vietatea ce o port în mine.Privesc la ştirile ce apar pe internet şi pur şi simplu realizez că suntem o țară extrem de neinteresantă.

"Ronald Moon a fost găsit leşinat în casa din New York, bărbatul a fost extenuat din spital însă, din păcate, nu a dat declarații cu privire la ce i se întâmplă, revenim cu detalii"

-Tati...., spun eu şoptit deoarece simt că încremenesc în fotoliul ăsta.

Mă ridic ca din spini şi mă îmbrac cu ce găsesc prin casă, o pereche de jeanşi, un tricou alb şi o pereche de adidaşi comozi care să ma ajute să ma mişc repede.Pornesc motorul şi calc accelerația de parcă viața tatălui meu ar depinde de momentele astea.Nu înțeleg de ce nu mi-a spus că are probleme de sănătate, de ce nu a vorbit cu mine?De ce a fost nevoie să aflu în acest mod că el are nevoie de îngrijiri medicale?Telefonul meu începe să sune, îl conectez la bordul maşinii şi ascult vocea iubitului meu ce începe să vorbească.

-Am câştigat licitația!spune acesta entuziasmat până peste cap.

-Felicitări, iubitule!spun eu încercând sâ par entuziasmată.

-S-a întâmplat ceva?Nu pari atât de fericită, spune acesta cunoascându-mă ca în palmă.

-Nu, nu, scumpule, sunt doar obosită, mă pregăteam să merg să dorm, spun eu încercând să par credibilă, nu vreau să îi stric bucuria cu problema asta, îi voi spune când va ajunge acasă, momentan vreau să abordez eu totul.

-Merg acum la birou, am două şedințe, deseară ieşim să cinăm, spune acesta mai mult ca pe un ordin.

-Bine, iubire, sună-mă înainte să vii să mă iei, spun eu fiind atentă la drum.

-Te iubesc, Medison, spune acesta şi parcă îi văd zâmbetul de pe buze.

-Şi eu, dragule, enorm.