Iubire infinită

Capitolul 56

-Ce ai făcut??întreabă şocată prietena mea.

-Sofia, nu eu am făcut asta, pricepi?încerc să îi explic prietenei mele cum stau lucrurile.

-Cum o să îi spui lui Aaron?întreabă aceasta curioasă şi pentru prima dată nu ştiu ce să îi spun, mă priveşte cu ochi mari şi efectiv nu ştiu ce răspuns să îi dau.

M-am sărutat cu Paul...Dumnezeule, sunt un monstru.

-Am să îi spun chiar acum, spun ridicându-mă de pe fotoliu şi mergând hotărâtă spre ieşirea din apartamentul prietenei mele.

-Medison, stai, draga mea, spune aceasta blocând uşa.

Simt că lacrimile mă omoară şi sunt într-un moment de panică, nu ştiu ce să fac, nu ştiu cum o să dau ochii cu Aaron, cu omul care mi-a furat inima.Sofia probabil mă vede agitată dar în momentul ăsta nu îmi dau seama ce vrea să facă, la ce se gândește.

-Vreau să vorbesc cu soțul meu!spun ordonându-i indirect să mă lase să ies.

Tremur.

-Medison, pune aceasta mâna pe mine.Stai jos!spune prietena mea pe un ton impunător.

-Vreau să vorbesc cu soțul meu!spun împingându-mă în ea şi sperând că mă va lăsa să plec.

-Medison!!Nu!spune fără nicio expresie.

Lacrimile îmi umezesc obrajii şi realizez că am făcut ceva îngrozitor, l-am trădat pe Aaron, l-am înșelat pe bărbatul care mi-a fost alături timp de doi ani, care mi-a reaprins flacăra ce a fost stinsă...probabil, nu a fost aprinsă niciodată.Nu am de unde să îmi dau seama, ştiu doar că îl iubesc nebuneşte şi că am greşit, nu sunt demnă de el dar...nu vreau să mă părăsească...dincolo de el nu există viață, am nevoie de el mai mult ca niciodată.

-LASĂ-MĂ SĂ MERG LA AARON, spun cu vocea tremurândă şi plânsă.

Nu mai am putere să stau pe picioare şi brusc o crampă mă ia din zona abdominală, îmi pierd echilibrul.

-Medison!spune prietena mea oferindu-mi un punct de sprijin.Sunt aici, draga mea.

-Sofia, m-am sărutat cu alt bărbat în timp ce sunt cu soțul meu, spun imediat ce mă aşez pe canapea, iar durerea se diminuează.

-Dar nu a fost cu intenție, ar fi bine să mai ai răbdare până să îi spui lui Aaron, nu eşti în cea mai bună stare a ta.

-Trebuie să merg acasă, spun brusc deşi imediat îmi vine în minte ce voi face când voi vedea acei doi ochi sinceri.

-Cum doreşti, eu sunt aici, dacă ai nevoie de ceva, spune Sofia ajutându-mă să mă ridic.

-Îți mulțumesc, draga mea, spun îmbrățişând-o.

Intru în maşina ce mă aştepta la subsolul blocului.Şoferul îmi deschide portiera.Vreau linişte...am nevoie de soțul meu.Maşina o ia din loc iar eu mă adâncesc mai tare în gândurile mele, simt cum ochii mi se încețoşează şi inima îmi bate puternic.

Țip puternic pentru a reuşi să mă descarc şi pot simți o frână bruscă.
Dumnezeule....ce se întâmplă cu mine?

-Doamnă Shoutfill, sunteți bine?întreabă acesta agitându-se.

Deschid portiera şi privesc în jur căutând ceva cunoscut.Încep să alerg pe trotuar şi observ că Richard vrea să mă urmeze.

-Doamnă Shoutfill!strigă acesta în urma mea.

Nu mă mai uit înapoi, alerg cât de repede pot deşi simt că gâfâi.Lacrimile se scurg de mult pe obraji şi simt ochii încețoşați.Când mă simt suficient de departe de Richard mă opresc şi privesc în jur.