Iubire infinită

Capitolul 63

Simt cum încep să tremur iar corpul meu nu mă mai ascultă, îmi pierd mințile şi tot ce fac este sa privesc în gol, cu o expresie împietrită.

Mama...mama mea...

-Trebuie să facem acel doctor să vorbească, îl voi chema la secție pentru a da declarații, spune acesta privindu-mă în adâncul ochilor exact ca un frate mai mare, stând în genunchi în fața mea.

Suspinul ce îl dau afară îi dă de înțeles lui David că nu l-am ascultat în tot acest timp.Mama mea trăieşte...

***

-Ceva nu se leagă, spun stând la masa de birou şi privind la bărbatul ce stă în fața mea serios, dacă mama "a murit",fac acele ghilimele în aer, în acel spital, ce legătură are Mattew cu asta?întreb încruntându-mă.

-Vom afla, dacă vrei poți să mă însoțeşti la spital, spune David ridicându-se de pe scaun.

Mă ridic şi eu imediat.Normal că vreau să vin, este vorba despre mama mea, iar dacă doctorul ăla nu scoate nimic am să am eu grijă să se rezolve situația asta incomodă.

-Lili, anulează-mi programările pentru azi, spun din mers, privind serioasă la angajata mea.

Este mereu acolo pentru mine, este atentă la ceea ce îi cer şi face lucrurile cum le-aş face eu, parcă citindu-mi gândurile.

***

-Bun, te mai întreb o dată, spune David privindu-l pe doctorul ce m-a operat.

Este prima dată când îl văd pe vărul meu în ipostaza asta şi pot spune că mă sperie.

-Pentru cine lucrezi?întreabă clar privindu-l în ochi.Acum eşti singur şi nimeni nu te mai poate salva şi nu plec de aici până nu îmi dai ce vreau, spune așezându-se pe scaun

-Mattew Santos, spune reținut.Sunt omul lui Mattew Santos

Poftim...?

-Bingo, spune ridicându-se de pe scaun şi făcându-mi cu ochiul.

Scoate telefonul şi îl duce la ureche înaintând sigur pe ceea ce face.

-Vreau să îl arestați pe Mattew Santos din nou, îl dau în urmărire, spune agitat.Medison, vom merge înapoi la locul unde ai văzut tot.

Merg dar corpul este total fără mine, simt că cuvintele trec pe lângă urechile mele.Privesc în gol şi simt cum sufletul mi-i se rupe.

Cât de oarbă am fost?Nu am realizat că în tot acest timp mama mea trăia.Rezistă, mamă!Rezistă...

Intru în maşină şi închid portiera, David luând-o din loc cât ai clipi.Simt cum tensiunea îmi creşte şi devin tot mai agitată, mă gândesc la tot ce e mai rău, la condițile în care stă închisă mama mea, la fel cum am stat eu...Dumnezeule.

-David, grăbeşte-te, te rog!spun agitată privindu-mi vărul îngrijorată.

-Facem tot ce putem, Medison!spun privind drumul.

-Mama mea e cu un nebun, David...te rog, te rog, grăbeşte-te, spun simțind cum lacrimile îmi inundă chipul.

Mă străduiesc să le opresc.Trebuie să fiu tare...pentru ea.

Din perspectiva lui Aaron

Închid ochii şi las lacrima să cadă, pierzându-se în celelalte o sută ce îmi invadează fața.Simt că nu pot porni din loc, cu toate că încerc, stau la volan şi nu pot pleca.

Nu am vrut să o fac să sufere, voiam să văd dacă încă mai ține la noi doi, dacă încă mai simte ceva pentru mine şi nu m-am înşelat....mă iubeşte, mereu a făcut-o.