Capitolul 29

61 1 0
                                    

Sorb din cafeaua cu lapte, ne aflăm în cafeneaua de mai devreme doar că acum eu sunt cea care trebuie să vorbească iar Sofia este nerăbdătoare să afle ce am de spus.

-Deci....?întreabă ea privindu-mă cu mare atenție, speriată.
-Când am venit la tine...în dimineața aia, aşa cum am promis..., încep eu povestea ce sunt sigură că o va răni.
-Da, eu eram sub duş, i-am zis lui James că în caz că ajungi să-ți spună că ajung în scurt timp, spune ea explicându-mi dincolo de aparențe.
-Ei bine, mi-a transmis mesajul tău dar, pe lângă asta..., spun eu dar nu termin propoziția.

Mi-e atât de greu să-i spun, să-i mărturisesc că i-am ascuns asta atâta timp.Pur şi simplu nu am vrut să o rănesc şi sper să înțeleagă asta.

-Pe lângă asta, ce?întreabă ea nerăbdătoare.
-A încercat să mă violeze, Sofi, spun eu în şoaptă țipat.

Un suspin plin de mirare îi părăseşte buzele şi mă priveşte speriată şi uimită, lacrimi umezindu-i pupilele căprui deschis.

-Iartă-mă, Sofi, nu voiam să-ți rănesc sentimentele, spun eu tristă.
-Nu, tu iartă-mă că te-am expus unui asemenea monstru, spune ea şi imediat o lacrimă îi părăseşte universul căprui.
-Uite, spune ea şi trage mâneca bluzei în sus, brațul ei plin de vânătăi ieşind la iveală făcându-mă să mă speriu de uimire.
-Dumnzeule..., glasul meu se stinge pe acest cuvânt.
-Îți mulțumesc, spune ea.Cu toate că şi ce ți-a făcut ai acceptat să vorbeşti cu el deşi îți era frică, spune ea cu lacrimi în ochi.
-Te iubesc, Sofi!spun eu prinzându-i mâna într-a mea.
-Te iubesc, Medison!zâmbeşte ea pentru prima dată de când am intrat în cafeneaua asta.

***

Intru în casă.Întâlnirea asta m-a epuizat şi pot doar să spun că abia aştept să mă arunc pe canapeaua aia care e mai mult decât comfortabilă.

Din holul din dreapta apare o femeie îmbrăcată la costum şi mă face să tresar din cauza impactului prea mare.

-Mă scuzați, domnişoară Moon, spune aceasta.
-Ohh, m-ai speriat, spun eu punând mâna pe piept.
-Îmi pare rău, eu sunt Sonia, noua menajeră, spune aceasta întinzându-mi mâna.
-Ăm..eu sunt...., de fapt, cred că şti din moment ce mi-ai spus numele, spun eu zâmbind dând mâna cu ea.

Este o femeie destul de înaltă, blondă cu un ten palid care nu o avantajează deloc, are un corp destul de frumos şi părul prin într-un coc de balerină.

Dar nu înțeleg ceva...de ce Aaron a angajat o menajeră dacă a menționat că vrea să fim numai noi?

-Scuză-mă, te rog, spun eu.
-Domnul Shoutfill este sus, în biroul său, spune acesta când vede că dau să urc la etaj.
-Mulțumesc, spun eu.

Nu înțeleg de ce dar pur şi simplu nu-mi place acestă femeie, mi se pare o lipitoare....sau probabil nu o sufăr pentru faptul că a angajat-o Aaron.

Mă poziționez în fața imensei uşi si bat de două ori însă nu ăstept un răspuns, intru.Aaron vorbeşte la telefon între biroul extrem de masiv şi peretele-geam din spatele acestuia.

-Nu mă interesează, Marc!Află ceva şi foloseşte-l împotriva lui!spune el nervos după care închide telefonul şi-l aruncă pe masă aproape la propriu.

Zâmbeşte când mă observă şi se apropie de mine cu paşi repezi.Când ajunge în dreptul meu mă priveşte timp de o secundă după care îmi striveşte buzele într-un sărus plin de dragoste.Limba sa îşi croieşte deum spre un teriotoriu bine cunoscut şi începe un joc cu a mea, îmi muşcă buza inferioară, făcându-mă să gem, un zâmbet mic fluturându-i pe buzele-i perfecte.

-Mi-a fost dor de tine, spune el, respirația s-a lovindu-mi buzele umflate.
-Şi mie, spun eu zâmbind.

Mă sărută cast pe colțul gurii ca mai apoi să mă privească din nou, telefonul meu întrerupând tot momentul ce devenea unul magic.Tot ce fac lângă el devinde magic...simt că pământul se opreşte în loc şi lumea înțepeneşte.

Pe ecranul telefonului apare un nume extrem de cunoscut mie aşa că răspund, în ciuda expresiei lui Aaron care mă priveşte încruntat şi extrem de nervos.

-Da, David!spun eu.
-Hei, iubito!Ce faci?întreabă el cu o voce galantă.
-Sunt cu Aaron, spun eu pentru a-i da de înțeles bărbatului de la capătul firului că m-a deranjat dar şi celui care mă priveşte furios că nu e nimic între mine şi David.
-Ahh, v-o trăgeați în baie sau în lift?întreabă el ironic.
-Nu, David...dacă făceam asta cu siguranță nu îți răspundeam, spun eu jucându-i jocul murdar.
-Am să țin minte, spune el.
-Totuşi, de ce m-ai sunat?întreb eu într-un final.
-Mâine zbor în New York, mă gândeam dacă vrei să ne vedem, scumpo!
-Da, sigur...îți trimit adresa, spun eu după care îi dau de înțeles că vreau să închei apelul.
-Ok, cherida, îl las pe Aaron să se termine în tine, spune el.

E prost!

-Cu altă ocazie, dragul meu, cu altă ocazie, spun eu intrând în jocul lui.
-Cum spui tu, te pup...pa!
-Bye!spun eu şi pun capăt comvorbirii telefonice.

Aaron se uită la mine şi nu pot să-mi dau seama dacă e nervos sau supărat.

-Cine mama naibii e ăsta?

Nervos.

-E vărul meu, Aaron, nu am să mi-o trag cu el în baie, spun eu deranjată ee atitudinea lui.

Îmi dau seama pe fața lui că şi el e dezamăgit de atitudinea lui dar aleg să-l las aşa.Nu am de gând să-i mai iert geloziile.

-Iartă-mă, spune el cu părare de rău.Iartă-mă că am reacționat aşa.

Ocoleşte biroul şi mă îmbrățişează după care mă sărută pe frunte scurt dar drăgăstos.

-Îmi va face o vizită mâine probabil, spun eu privindu-l în ochi dură.
-Bine, spune el.

Se apropie de buzele mele şi le sărută tandru, extrem de tandru şi drăgăstos, punând toată părerea de rău într-un singur moment.

-Te iubesc, spune el printre adâncitele săruturi.
-Şi eu, îi mărturisesc şi eu la fel.Am o întrebare doar, spun tot printre sărutări, peinzându-i buza între dinți şi trăgând puternic, auzindu-l gemându-mi în gură, creându-se ecou în mintea mea.De ce ai angajat o menajeră?întreb eu fără să sfârşesc momentul.

Îl aud gemând înfundat aşa că îmi continui rugămintea.

-Vreau să dispară, Aaron!spun eu sfârşind sărutul.
-Nu îți place de Sonia?întreabă el.
-Nu!spun hotărâtă.
-Nu pot să o concediez, face curat, mâncare şi ea a fost menajeră a părinților mei...mi-au dat-o mie, spune el.
-Super!spun eu şi ies val-vârtej din birou.

Nu poate să o concedieze!Pff, ce porcărie.Dar dacă de fapt...o vrea pentru el?

Iubire infinităUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum