Iubire infinită

Capitolul 53

Tocmai ce am terminat şi "rutina" de vineri seară, urc în dormitor pentru a face un duş bine meritat după 4 ore de curățenie intensă.Simt o durere apăsătoare de cap şi nu prea pot să mă gândesc sau să meditez asupra a ce vreau să fac mâine dar în principiu am vorbit cu Sofia să ne vedem la cafeneaua de pe strada Wednesday.

Din perspectiva Sofiei

Părăsesc uşurată spitalul.Am fost la un control de sarcină pentru a afla sexul bebeluşului.În ultimele zile am avut câteva dureri enorm de mari de aceea nu am putut să fac prea multe mişcări şi mi-am petrecut timpul în pat urmărind emisiunea mea preferată.

Intru în casă şi aud fixul sunând, din păcate nu ajung la timp şi un mesaj vocal tocmai se înregistrează.

"Sofia, sunt Paul...tatăl copilului tău, vreau să vorbim.Î-îmi pare atât de rău pentru reacția pe care am avut-o, iartă-mă, te rog, vino să vorbim...aştept telefonul tău."

Poftim...?

Din perspectiva lui Medison

Ies de la duş şi cu halatul pe mine şi părul ud, încep să caut ceva ce să îmbrac, începând de la lenjerie până la pijamale.Aaron, din câte am înțeles ajunge din moment în moment acasă.
Aleg lenjeria şi o arunc undeva pe pat.Brusc, ceva îmi sare în ochi, o scrisoare aşezată undeva la colțul patului.

Cine mai trimite scrisori în 2017?
O iau cu atenție şi observ că este total anonimă, asta după ce am căutat orice timbru, orice care să-mi ofere un indiciu.Odată deschisă văd că este un scris de tipar, cu un pix negru însă nu asta este ceea ce contează...conținutul este total tulburător.

"Eşti din ce în ce mai frumoasă.Îmi este dor să îți simt mirosul ca şi în seara aia...dar curând vom fi din nou împreună"

Simt un nod apăsător în gât care mă sufocă şi lacrimi ce se adună în colțul ochilor se strecoară amare.
Mă aşez pe pat şi citesc încă o dată scrisoarea.Cine insistă atât?Cine îmi vrea răul?Cine îmi tot trimite scrisorile astea?Pur şi simplu lacrimile nu se opresc...abia am trecut peste perioada în care am fost ținută prizonieră de Mattew şi nu pot să concep asta...nu mai pot.

Închid ochii pentru a lăsa lacrimile să se scurgă şi îi țin aşa, dând frâu liber suspinelor amare.

-Medison!spune Aaron speriat, alergând spre mine şi punându-se în genunchi în fața mea pentru a fi la un nivel cu mine.Iubito, hei!spune ştergându-mi lacrimile.Ce s-a întâmplat?

Îi arăt scrisoarea, alte câteva suspine strecurându-se.Aaron citeşte atent scrisoarea.

-Gata, iubito!Sunt aici, spune imediat ce se aşază pe pat şi mă ia în brațele sale călduroase.

Un sărut pe creştetul capului a fost tot ce am nevoie pentru a mă linişti.Luată pe sus în stil mireasă am fost aşezată pe partea cealaltă a patului...

***

Intru în cafenea.Mirosul puternic de cafea ma izbește încă de la intrare şi deja nevoia de cafea creşte treptat.Cu privirea o caut pe prietena mea şi imediat ce o zăresc constat că nu este în cea mai bună formă a ei...ba chiar, supărată?

Mă îndrept spre ea cu paşi repezi şi mă aşez la masă, punându-mi geanta pe scaunul alăturat.

-Bună, Medison, spune cu o energite extrem de joasă şi cu o față abătută.
-Hei, ce s-a întâmplat?întreb extrem de îngrijorată.
-Medison...nu credeam că am să ajung aici dar...chiar nu ştiu ce să fac.
-Sofia, mă sperii, spune-mi ce ai pățit.
-Am primit ieri un telefon..., spune cu o oarecare reținere pe care nu pot să o înțeleg.
-Şi?întreb curioasă.
-Bună ziua, domnişoară, vă servesc cu ceva?întreabă chelnerul cu o ospitalitate specifică localului.
-O espresso, te rog!spun zâmbind.
-A fost Paul, spune cu lacrimi în ochi.
-Cine???întreb confuză.
-Tatăl...bebeluşului, spune tristă.

Uimirea se poate citi de la o poştă, mâna mea ajungând în dreptul gurii.

-Ce ți-a zis?întreb mai în şoaptă pentru a fi sigură că nimeni nu asistă la discuția noastră.
-Mi-a spus că îi pare rău că a reacționat aşa şi că ar vrea să vorbim, spune cu acceaşi stare ca până acum.
-Atât?
-A zis că aşteaptă telefonul meu...
-Sofia, sună-l, spun hotărâtă.
-Medison, reacția lui...m-a marcat, nu pot, de fapt, of, nu ştiu ce să fac.M-am....îndrăgostit de acel bărbat şi nu mai pot să mi-l scot din minte.Dacă reacția lui va fi alta şocantă?Nu mai vreau încă o lovitură sub centură, nu acum, spune extrem de abătută.

Nici nu ştiu ce să îi spun, e prietena mea şi sper ca decizia mea să nu o influențeze negativ....dar trebuie să vorbească cu Paul.

-Sună-l!spun hotărâtă.
-A-acum?întreabă şocată.
-Da, Sofia, acum, trebuie să clarificați nişte lucruri care nu sunt suficient de clare nici măcar pentru tine, vezi ce are de zis.

Tace.Pur şi simplu nu spune nimic.Poate că nu ştie ce trebuie să spună sau nu ştie ce ar trebui să facă...probabil meditează la ceea ce tocmai i-am spus.În cel mai rău caz, realizează că îl iubeşte.

Următoarea acțiune este cea de a scoate telefonul din geantă.Priveşte o dată telefonul după care îşi mută privirea spre mine şi încă o dată aceeaşi acțiune.După câteva glisări pe ecran duce, cu mâna tremurândă, telefonul la ureche.

-Alo?!spune aceasta cu mari emoții.Nu vreau să vorbim acum, ne vedem diseară?întreabă această părând sigură pe ea deşi toată tremură.Bine....pa!spune cu lacrimi în ochi, închizând această conversație.

-Ne vedem diseară...la mine, spune cu o oarecare urmă de entuziasm.
-Eeee, ți-am zis eu că totul va fi bine, scumpo!spun mândră de îndemnul care i l-am dat.

Sper ca lucrurile să decurgă bine, văd în ochii ei sclipirea aia şi nu cred ca vreau sa o stric acum cu problemele mele.Îi voi spune altă dată de scrisoare.E prima dată când o văd pe Sofia îndrăgostită, ba chiar mai mult, cred ca îl iubeşte pe omul ăsta.

-Sofia?Îl iubeşti pe omul ăsta?întreb directă urmărindu-i fiecare gest pentru că ceva îmi spune ca nu va recunoaşte aşa că am nevoie de un punct de sprijin care să mă ajute să îmi răspund la întrebare.

-Eu?Dacă...îl iubesc?Pe....el??

-Da, Sofia, e o întrebare simplă: îl iubeşti sau nu pe Paul?întreb rece şi hotărâtă sperând că o să pot scoate ceva de la ea.

-E-eu...nu, Doamne, a fost un moment de nebunie, am făcut sex, atâta tot...adică, ştii tu, sexul ajută, e bun, spune repede.

Draga mea Sofia, îmi pare rău dar...te-am prins.Telefonul meu îmi semnalează că am primit o notificare sau mai de grabă un mesaj.

'Aaron: Sunt afară, te aştept'

Trag un ochi la mesajul primit de la iubitul meu după care o privesc pe Sofia.

-Draga mea, eu ar trebui să plec, Aaron mă aşteaptă afară, să mă ți la curent cu tot ce se întâmplă, bine?întreb mutându-mi privirea şi analizând localul şi brusc văd o privire cunoscută la masa de alături.

CE?E...e imposibil, ce se întâmplă?
Încerc să mă retrag cât de repede posibil.

-Plec, Sofia, cât de repede, vorbim, pa!spun ridicându-mă cât de repede pot de la masă, probabil puțin nepoliticos însă picoarele mele se înmoaie repede.

Realizez că alerg, dau de Aaron care mă vede agitată şi mă strânge puternic în brațe după care îmi cere explicații.Nu ştiu ce să zic, simt un nod în gât care mă împiedică în a avea fluență în vorbire aşa cum îmi stă în fire.Nici lacrimile nu îmi coboară de frică.

*-Frumoaso, de ce plângi?întreabă încruntându-se şi venind mai aproape de patul meu.*

-M-m-Mattew era în ...în cafenea, l-l-l-am văzut, spun cu greu, lacrimi-le înecându-mă.